BUCIÚM¹ buciume s. n. 1. Instrument muzical de suflat in forma unui tub conic lung (pina la 2 metri shi jumatate) facut din coaja de tei din lemn sau din metal shi folosit in special de ciobani shi de oamenii de la munte mai ales pentru chemari shi semnale; tulnic. Caprele sa rataceasca Prin padurile de fag SHi din bucium citeodata Sa cint hora leganata. COSHBUC P. I 167. Pling tilingi talangi raspund Soarele apune Glas de bucium sunan fund K o rugaciune. IOSIF V. 74. Tinguiosul bucium suna Lascultam cuatita drag... EMINESCU O. I 209. Buciumul vuieshten munte suna valea de cimpoi. ALECSANDRI P. A. 45. ♦ Sunet scos cu acest instrument. Codrul clocoti de zgomot shi de arme shi de bucium. EMINESCU O. I 147. 2. Tub de metal sau de carton in care se pastreaza acte (facute sul). Nu ma puteam opri de a o tot scoate [diploma] din buciumul ei de tinichea. La TDRG. Varianta: (1 Transilv.) búcin (BUDAIDELEANU TZ. 257) s. n.