SHÁGA shagi s. f. (Pop.) Gluma ◊ Loc. adv. In shaga = fara seriozitate intro doara. Fara shaga = in mod serios. ◊ Loc. vb. A face shaga = a shugui; a glumi. ◊ Expr. Nui vreme de shaga = nui momentul potrivit pentru glumit. A se intrece cu shaga = a intrece masura a exagera. A se trece de shaga = a incepe sa devina lucru serios. A lasa shaga (la o parte) sau ai ajunge (cuiva) shaga (sau de shaga) = a termina cu gluma a deveni serios. (in constructzii negative sau interogative) A fi (sau ai parea cuiva) (de) shaga (sau lucru de shaga) = a fi (sau a i se parea cuiva k este) lucru neinsemnat fara importantza. Din bg. šega.

shaga sf [At: DOSOFTEI PS. 132/16 / Pl: shagi (rar) shegi (nob) shege / E: bg шега] (Pop) 1 Vorba hazlie Si: gluma¹ (2). 2 Fapta glumeatza Si: gluma¹ (3). 3 (Ila) De ~ Glumetz (1). 4 (Ilav) Fara ~ In mod serios. 5 (Ilav) In (sau rar de) ~ Fara seriozitate. 6 (Ial) Cu intentzia de a glumi. 7 (Ial) Intro doara Si: la intamplare. 8 (Ie) Ai fi (cuiva) in ~ A lua lucrurile in gluma¹. 9 (Ilv) A face ~ (cu cineva) A glumi (cu cineva). 10 (Intarind o afirmatzie; ie) Nu ~! Nu gluma¹! 11 (Mai ales cu verbul la imperativ; ie) A lasa ~ga (la o parte sau de o parte) sau ai ajunge (cuiva) de ~ A renuntza la glume. 12 (De obicei in enuntzuri negative; ie) A fi (sau ai parea cuiva) (de) ~ sau a fi (sau ai parea cuiva) lucru de ~ A fi (sau ai parea cuiva k este) ceva neserios fara importantza. 13 (Ie) A se intrece cu ~ga A merge prea departe cu gluma¹. 14 (Ie) A trece (pe cineva) cu ~ga A lua (pe cineva) in ras. 15 (Ie) A se trece de ~ A incepe sa devina lucru serios. 16 (Ie) A se ingrosha ~ga A se agrava situatzia. 17 (Ie) Nui vreme de ~ Nui momentul potrivit pentru glumit.

SHÁGA shagi s. f. (Pop.) Gluma. ◊ Loc. adv. In shaga = fara seriozitate intro doara. Fara shaga = in mod serios. ◊ Loc. vb. A face shaga = a shugui; a glumi. ◊ Expr. Nui vreme de shaga = nui momentul potrivit pentru glumit. A se intrece cu shaga = a intrece masura a exagera. A se trece de shaga = a incepe sa devina lucru serios. A lasa shaga (la o parte) sau ai ajunge (cuiva) shaga (sau de shaga) = a termina cu gluma a deveni serios. (In constructzii negative sau interogative); A fi (sau ai parea cuiva) (de) shaga (sau lucru de shaga) = a fi (sau a i se parea cuiva k este) lucru neinsemnat fara importantza. Din bg. šega.

SHÁGA shagi s. f. Gluma. E poate numai shaga numai joc. BENIUC v. 17. Mam abatut shi eu citeodata cu vorbe shi shagi la fetele rumene. SADOVEANU E. 120. Apoi dao dracului de shaga... Mai facut numai vinatai. DELAVRANCEA O. II 97. Mariuca i puse caciula pe cap shi cu shagi cu dezmierdari il scoase pe usha afara. GANE N. II 13. Au ospatat cu totzii impreuna tot in shagi. SBIERA P. 121. ◊ Loc. adv. In shaga = fara seriozitate in gluma. Foaie verde de pe craca Eu cu mindra rid in shaga. JARNÍKBIRSEANU D. 80. Fara shaga = fara a glumi in mod serios. Dar fara shaga cei cu masa? CONTEMPORANUL VII 99. ◊ Expr. A face shaga = a glumi. SHapoi zau nu face shaga k nui lucru de mierat. CONTEMPORANUL I 234. Nui vreme de shaga = nui momentul potrivit pentru a glumi. Vrei sa shuguieshti dar nui vreme de shaga. NEGRUZZI S. I 154. A se intrece cu shaga = a trece masura a duce lucrurile prea departe a exagera. Vazind k lucrurile se cam intrec cu shaga ieshi in balcon. GANE N. II 196. Dar shtii k te prea intreci cu shaga Ivane. CREANGA P. 315. A se trece de shaga = a incepe sa devina lucru serios. Acum se trecuse de shaga; aveam sa dam piept la piept cu hotzii. GANE N. 161. Fetelor hai! sa trecut de shaga. CREANGA P. 9. Domnul daca a vazut k de shaga sa trecut... NEGRUZZI S. I 187. (Mai ales cu verbul la imperativ) A lasa shaga (la o parte) sau ai ajunge (cuiva) shaga (sau de shaga) = a nu mai glumi a termina cu gluma a deveni serios. Ia las’ shaga la o parte mai omule. CREANGA P. 127. Agiungatzi de shaga K nui buna draga. ALECSANDRI P. P. 190. (In constructzii negative sau interogative) A fi (sau ai parea cuiva) (de) shaga (sau lucru de shaga) = a fi (sau a i se parea cuiva k este) lucru neinsemnat care nu trebuie luat in seama. Vezi tu mai Chirica? Asta nui shaga. CREANGA P. 158. Vazind k nui lucru de shaga se lasa shi el de imparatzie. id. ib. 187. Nu va para shaga: de la Neamtz pina la Iashi e citui de la Iashi la Neamtz. id. A. 117. (Dupa o afirmatzie spre a o intari) Nu shaga! = nu gluma v. gluma. Asta shtiu k fost nunta nu shaga! GANE N. II 111. Sa shtii k fost razboi SHi moarteaici nu shaga! COSHBUC P. II 58. Crezi tu k vom putea noi singuri secera shi stringe atita amar de griu k doar sute shi mii de bratze trebuie acolo nu shaga. CREANGA P. 156. Pl. shi: shegi (NEGRUZZI S. II 219).

SHÁGA shagi f. pop. Fapta sau vorba plina de haz menita sa produca veselie; gluma. ◊ In ~ fara intentzii rele; in gluma. Fara ~ cu toata seriozitatea. Nu ~ in toata puterea cuvantului. A se intrece cu ~a a intrece masura; ashi permite prea multe. A lasa ~a (la o parte) a inceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. šega

SHAGA s.f. (Mold. Ban. Trans. SV) Vorba fapta glumeatza; gluma. A: Nice va pravi unde fac glume De nebunii shi de shegi de lume. DOSOFTEI PS. Are tocmala de piare shi fuge foarte pre lesne de valashaguri shi de griji trupeshti shi de hrana shi mai virtos de cuvente multe shi de shegi sa topeashte k ceara de foc. L SEC. XVII 73^v. Au scris carte la dinsul oarecare filosof grec certind tiraniia lui prin shaga. NCCD 356. Am pagubit boii pentru o shaga. E 1779 22^r; cf. CANTEMIR IST.; NCCD 328 368; AETHIOPICA; B 1774 32^v; BUCOAVNA 1775 51^r. C: Shagĕ. locus. AC 366. // B: Are tocmeala de piiare shi fuge foarte pre lesne de valuri shi de griji trupeshti shi de hrana shi mai virtos de cuvinte multe shi de shezi [sic!] sa topeashte k ceara de foc. L ante 1693 119^v. ◊ Loc. adj. De shaga = glumetz. A: Voroavele shi cuventele tinerilor ceale de glume shi de shaga nice leac nu le iubea. VARLAAM. ◊ Loc. adv. In (cu) shaga = fara seriozitate cu intentzia de a glumi intro doara. A: Svatuia pre DispotVoda sa omoara pre cei vicleni ai sai. Zicea in shaga. N. COSTIN. Putzin cu gluma clevetind unul pre altul shi zicind in shaga cu batgiocura unul altuia cum k i sade bine portul . . . sa grabiia spre satul Visa. I 9^v. C: El rise shi dzise cam cu shaga. CRON. ante 1730 44^r.* Loc. vb. A face shaga = a glumi; a face scamatorii. A: Vrind sa faca shaga au sarit peste zidul fratzinesau rizind. M. COSTIN. Un mascaragiu . . . vrind sa faca shaga pre apa Prutului . . sau cufundat. N. COSTIN. De graieshti adevarul . . . sau de faci shaga cu mine ramiie asha aceasta data. I 8^v; cf. NCL I 36; I 2^r. ◊ Expr. A fi (a parea) (lucru de) shaga = a fi (a parea cuiva k este) ceva neserios fara importantza. A: Au trimis soltanul un mirzac la VasilieVoda intrebindul k ce au fugit din scaun ? (De shaga lucru este intrebare k aceasta pre o vreme k aceea ?). M. COSTIN. Sa nu le para shaga sa minie pre era iul. N. COSTIN. Nice iaste shaga a navali la focul nemtzascu oastea cei deprinsa mai la largu. PSEUDOCOSTIN 3^r. A se ingrosha shaga = a se agrava situatzia. A: Sa ingroshase amu shaga cind au sosit steagurile oshtii noastre M. COSTIN. Etimologie: bg. šega. Vezi shi shagaci sheganie shugui shuguitor. Cf. mascara (1) miniecitura pelivanie sheganie sh o z i e t a m a sh a g t a m a sh e a l a.

shaga f. Mold. gluma: nui lucru de shaga CR. [Bulg. SHAGŬ].

shága f. pl. shagĭ (bg. šega šaga nsl. šega vsl. šenga; alb. šaká šaka ngr. sakás d. turc. shaka shaga. V. shuguĭesc). Est. Gluma: a face shaga. Fara shaga serios: itzĭ spun fara shaga. In shaga in gluma shuguind: ĭa spus in shaga.

glúma f. pl. e (vsl. gluma nerushinare bg. sirb. gluma gluma ruda cu vechĭul islandez glaumr veselie zgomotoasa. V. Bern. 1 308 shi rom. harmalaĭe). Vest. Vorba saŭ fapta de ris: musafiriĭ faceaŭ glume pe socoteala luĭ. Fara gluma serios: itzĭ spun fara gluma c’a murit. In gluma glumind rizind fara seriozitate: a lua ceva in gluma. In est shaga.

shága (pop.) s. f. g.d. art. shắgii; pl. shagi

shága s. f. g.d. art. shagii pl. shagi

SHÁGA s. v. ghidushie gluma nazbatie nazdravanie nebunie pozna shtrengarie.

shaga s. v. GHIDUSHIE. GLUMA. NAZBITIE. NAZDRAVANIE. NEBUNIE. POZNA. SHTRENGARIE.

shága (shégi) s. f. Gluma pozna. Sl. šega šuga (Cihac II 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan Dift. 73; Ivanescu BF VI 104) cf. bg. sb. šega šag alb. šakë. Der. shagaciadj. (glumetz); shagalnic adj. (hazliu) var. shegalnic; sheganie s. f. (inv. gluma); shegui (var. shugui) vb. (a glumi) din sl. šegovati šegują.