PLÁGA plagi s. f. 1. Leziune a tzesuturilor corpului provocata accidental (arsura taietura etc.) sau chirurgical; rana. 2. Situatzie nenorocita pacoste calamitate nenorocire flagel. Din lat. plaga.

plaga¹ sf [At: MAIOR IST. 4/13 / V: (inv) pleaga / Pl: plagi (inv) ~age / GD: plagii (inv) ~gei / E: lat plaga ger Plage] 1 Stare patologica a tzesuturilor corpului caracterizata prin intreruperea continuitatzii tegumentelor shi prin leziuni profunde provocata accidental sau produsa pe cale operatorie Si: rana (inv) ranitura. 2 (Fig) Nenorocire care atinge o colectivitate Si: calamitate flagel napasta pacoste (1). 3 (Reg; fig) Neplacere care se abate asupra unei persoane Si: belea bucluc necaz. 4 (Fig; rar) Defect. 5 (Trs) Bucata de lemn in forma de lopatzica cu care invatzatorul batea copiii in palma. 6 (Pex) Lovitura data cu plaga (5).

plaga² sf vz placa

PLÁGA plagi s. f. 1. Leziune a tzesuturilor corpului provocata accidental (arsura taietura etc.) sau pe cale operatorie; rana. 2. Situatzie nenorocita pacoste calamitate nenorocire flagel. Din lat. plaga.

PLÁGA plagi s. f. 1. Leziune a tzesuturilor corpului provocata in mod accidental (prin taietura impushcare etc.) sau produsa pe cale operatorie; rana. De cite ori vedea plagile de arsura de pe fatza lui Nitza Baciu se facea galben k ceara shi gemea k omul greu chinuit. SLAVICI N. I 242. 2. Fig. Calamitate pacoste nenorocire. Lupta a fost grea impotriva analfabetismului insa sa dus. Aceasta plaga cea mai dureroasa pentru un popor a fost vindecata. SAHIA U.R.S.S. 141.

PLÁGA s.f. 1. Rana (deschisa). 2. (Fig.) Calamitate; situatzie nenorocita. [Pl. plagi. / cf. lat. plaga germ. Plage].

PLÁGA s. f. 1. rana (deschisa). 2. (fig.) calamitate flagel; nenorocire. (< lat. plaga)

PLÁGA plagi f. 1) Vatamare locala a unui tzesut organic provocata de o trauma; rana; leziune. 2) fig. Catastrofa de mari proportzii; nenorocire mare shi grea care se abate asupra unei colectivitatzi; prapad; dezastru; calamitate; flagel. [G.D. plagii] /<lat. plaga

plaga f. 1. rana; 2. pedeapsa divina calamitate: plagile Egiptului; 3. fig. lucru vatamator: ignorantza e o plaga sociala.

*plága f. pl. agĭ (lat. plaga din aceĭashĭ rad. cu plángere a plinge; vgr. plegé plaga plésso lovesc. V. plictisesc). Rana. Fig. Calamitate pacoste flagel pedeapsa divina saŭ umana: cele zece plagĭ ale Egiptuluĭ mania politiciĭ e o adevarata plaga.

pleaga sf vz plaga

plága s. f. g.d. art. plắgii; pl. plagi

plága s. f. g.d. art. plagii; pl. plagi

PLÁGA s. v. rana.

PLÁGA s. v. calamitate catastrofa dezastru flagel grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire sinistru urgie.

PLAGA s. (MED.) buba leziune rana (pop.) meteahna (inv. shi reg.) beleazna (reg.) oajda (inv.) ranitura. (Are o ~ adinca la bratz.)

plaga s. v. CALAMITATE. CATASTROFA. DEZASTRU. FLAGEL. GROZAVIE. NAPASTA. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRAPAD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.

plága (plắgi) s. f. 1. Rana. 2. Flagel calamitate. Mr. pleaga. Lat. plaga (Pushcariu 1331; REW 6562) dar caracterul popular al cuvintului este cam indoielnic; cf. totushi mr. alb. pljagë. Der. plaguit (var. pleguit) adj. (ranit) inv. in Banat.

plága plagi s. f. 1. Leziune a tzesuturilor corpului; rana. 2. Plagile Egiptului = calamitatzile cazute asupra egiptenilor k urmare a refuzului faraonului de a aproba cererea lui Moise k poporul evreu sa plece spre Canaan spre a scapa de robie. Sunt in numar de zece incepand cu prefacerea apelor in sange shi sfarshind cu moartea intaiuluinascut in intregul Egipt. Constituie simbolul pedepselor care le trimite Dumnezeu asupra celor care se impotrivesc vointzei Lui preconizand tipul plagilor care vor fi la sfarshitul lumii. Din lat. plaga germ. Plage.