sinistru [At: NEGULICI / Pl: ~ishtri ~re / E: fr sinistre lat sinister tra] 1 sn (Liv) Dezastru care aduce mari pierderi materiale Si: calamitate (2) catastrofa (1). 2 a Care inspira un sentiment de groaza prin aspect prin manifestari prin consecintze etc. Si: cumplit (7) cutremurator (1) fioros (1) groaznic (1) grozav (1) infiorator infricoshator ingrozitor inspaimantator lugubru macabru monstruos teribil zguduitor (liv) abominabil tefiric terifiant (ivp) rau spaimantator (2) (pop) spaimos (1) (inv) otzarator spaimantos (1). 3 a Care prevesteshte sau aduce nenorocire Si: funest (1) nefast (pop) pocit². 4 a (Rar; fig) Sumbru. 5 a (Fig; rar; d. oameni) Trist. 6 a Care inspira un sentiment de repulsie de oroare de greatza etc. Si: dezgustator gretzos (1) odios oribil repugnant repulsiv respingator scarbos (reg) marshav. 7 a (D. glume farse etc.) Care este de prost gust Si: deplasat² (3) nepotrivit.

SINISTRU¹ sinistre s. n. Dezastru (in special incendiu) care aduce dupa sine mari pierderi materiale. Pompierii... cu greu au izbutit sa nabusheasca sinistrul. CARAGIALE N. S. 72. Indata perdeaua lua foc shi dete foc bisericii... In urma acestui sinistru satul Mirceshti ramase fara biserica. ALECSANDRI S. 7. corectata

SINÍSTRU A adj. 1. (Liv.) De stanga; stang. 2. Groaznic inspaimantator infiorator. ♦ Care inspira oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru calamitate prapad urgie. [< fr. sinistre cf. lat. sinister stang; prevestitor de nenorociri].

SINÍSTRU A I. adj. groaznic inspaimantator; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru calamitate prapad urgie. (< fr. sinistre lat. sinister)

SINÍSTRU² ~e n. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitatzi; catastrofa de mari proportzii; prapad; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. nistru] /<fr. sinistre lat. sinister ~tra

sinistru a. 1. care cauzeaza sau face sa ne temem de pericol; 2. ingrozitor la vedere: fizionomie sinistra; 3. primejdios: proiecte sinistre. ║ n. 1. intamplare ce aduce mari pagube; 2. pierderi cauzate de incendiu uragan naufragiu.

*sinístru a adj. (lat. sinister sting de la stinga). De raŭ auguriŭ prezicator de nenorocire: simptone sinistre (V. ursuz). Nenorocit funest: intimplare sinistra. Posomorit amenintzator: privire sinistra aspect sinistru. S. n. pl. e. Intimplare nenorocita (maĭ ales incendiŭ) care cauzeaza marĭ pagube materiale (V. catastrofa). Adv. In mod sinistru: marea mugea sinistru.

sinístru² s. n. art. sinístrul; pl. sinístre

sinístru s. n. art. sinístrul; pl. sinístre

SINÍSTRU adj. s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustator. 4. s. v. dezastru.

SINISTRU adj. s. 1. adj. funebru jalnic lugubru macabru sumbru. (O atmosfera ~.) 2. adj. fatal funest nefast sumbru (pop.) pocit. (O presimtzire ~.) 3. adj. dezgustator gretzos oribil scirbos. (Un rinjet ~.) 4. s. calamitate catastrofa dezastru flagel grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire urgie (inv. shi pop.) prapadenie (pop.) blestem minie potopenie topenie (inv. shi reg.) pustieshag pustiit sodom (reg.) prapadeala (inv.) pierzare pustiiciune (fig.) pirjol plaga. (Un adevarat ~ sa abatut asupra lor.)