rana² sf vz hrana

rana¹ sf [At: PSALT. HUR. 62^r/5 / Pl: rani (inv) ~ne (reg) ranuri / E: slv рана] 1 Ruptura interna sau exterioara a tzesuturilor corpului unei fiintze vii sub actziunea unui agent distrugator Si: leziune plaga (inv) ranitura (reg) ojda². 2 (Ie) Bun de pus (sau de legat) la ~ Se spune despre un om foarte bun. 3 (Ie) A pune (sau a turna) sare (sau otzet etc.) pe ~ A intarata pe cineva. 4 (Ie) A pune degetul pe ~ A arata in mod lamurit adevarata cauza a unei situatzii neplacute. 5 (Ie) A prinde vulpea la ~ Se zice despre cei care fac mofturi. 6 (Is) ~natranjilor Pelagra. 7 Semn care ramane dupa vindecarea unei plagi Si: cicatrice. 8 (Ivr) Ranire. 9 (Fig) Suferintza morala. 10 (Inv) Lovitura. 11 (Inv; if rane) Bataie (1). 12 Tortura. 13 (Inv; fig) Lovitura morala. 14 (Inv; fig) Incercare sufleteasca.

RÁNA rani s. f. 1. Ruptura (locala) a tzesuturilor corpului cauzata de o taietura de o lovitura sau de o infectzie; leziune plaga. De cadeai ranit in lupta itzi legam o rana uda. EFTIMIU I. 105. Cind i curatzam rana din umar... ofta adinc. MIRONESCU S. A. 118. ◊ (In contexte figurate) Orice cuvint de mingiiere era acuma pentru dinsul un balsam pe o rana proaspata. REBREANU R. I 281. ◊ Expr. Bun de pus la rana se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarita pe cineva; a pune paie pe foc. A pune degetul pe rana = a descoperi shi a da pe fatza cu curaj cauza adevarata a unei stari de lucruri suparatoare. O data ce sa pus degetul pe rana deschisa furtuna sa dezlantzuit. BART E. 285. ♦ Cicatrice semn care ramine dupa vindecarea unei plagi. 2. Fig. Durere morala suferintza chin. Pentrun sarac ce simte nu e rana sufleteasca Mai grozava decit mila rea shi dispretzuitoare. VLAHUTZA O. A. 77. Sa vii atzi lasa mingiiata rana sufletului linga nevasta shi copii. CARAGIALE O. VII 28. K nui rana de cutzit Ci e rana de iubit. HODOSH P. P. 36. Pl. shi: (invechit) rane (GANE N. III 81 ALECSANDRI P. A. 98 NEGRUZZI S. I 152).

RÁNA rani f. 1) Vatamare locala a unui tzesut organic provocata de o trauma; plaga; leziune. ◊ Bun de pus la ~ se spune despre o persoana buna la inima. A pune degetul pe ~ a arata care este situatzia adevarata fara ocolishuri shi menajamente. 2) fig. Suferintza morala. [G.D. ranii] /<sl. rana

rana f. 1. ruptura in partzile moi ale corpului; 2. fig. suferintza durere: ranile inimei. [Slav. RANA].

rána f. pl. ranĭ (vechĭ) rane (vsl. bg. sirb. rus. rána rana). Leziune produsa in carne pintr’o lovitura c’un glontz orĭ c’o arma ascutzita: o rana din batalie. Fig. Suferintza morala intristare adinca: ranele vrajmashieĭ (Cant. Ist. ĭer. 382).

rána s. f. g.d. art. rắnii; pl. rani

rána s. f. g.d. art. ranii; pl. rani

RÁNA s. (MED.) 1. buba leziune plaga (pop.) meteahna (inv. shi reg.) beleazna (reg.) oajda (inv.) ranitura. (Are o ~ adanca.) 2. lovitura (inv.) vatamatura. (Are o ~ ushoara la mana.)

RÁNA s. v. calvar canon cazna chin cicatrice durere patima schingiuire schingiuit semn suferintza supliciu tortura urma.

RANA s. (MED.) 1. buba leziune plaga (pop.) meteahna (inv. shi reg.) beleazna (reg.) oajda (inv.) ranitura. (Are o ~ adinca.) 2. lovitura (inv.) vatamatura. (Are o ~ ushoara la mina.)

rana s. v. CALVAR. CANON. CAZNA. CHIN. CICATRICE. DURERE. PATIMA. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SEMN. SUFERINTZA. SUPLICIU. TORTURA. URMA.

rána (rắni) s. f. Buba plaga. Mr. rana megl. rana. Sl. (bg. sb. cr. slov. rus.) rana (Miklosich Slaw. Elem. 42; Cihac II 304; Conev 92). Der. rani vb. (a face rani) din sl. raniti; ranitura s. f. (inv. rana).

a invarti cutzitul in rana expr. a adauga la suferintza cuiva un nou motiv de suferintza; a spori suferintza (cuiva).

a pune degetul pe rana expr. a dezvalui adevarata cauza a unei situatzii neplacute.

a rasuci cutzitul in rana (cuiva) expr. a spori supararea (cuiva).