RÁNA rani s. f. 1. Ruptura (locala) a tzesuturilor corpului cauzata de o taietura de o lovitura sau de o infectzie; leziune plaga. De cadeai ranit in lupta itzi legam o rana uda. EFTIMIU I. 105. Cind i curatzam rana din umar... ofta adinc. MIRONESCU S. A. 118. ◊ (In contexte figurate) Orice cuvint de mingiiere era acuma pentru dinsul un balsam pe o rana proaspata. REBREANU R. I 281. ◊ Expr. Bun de pus la rana se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarita pe cineva; a pune paie pe foc. A pune degetul pe rana = a descoperi shi a da pe fatza cu curaj cauza adevarata a unei stari de lucruri suparatoare. O data ce sa pus degetul pe rana deschisa furtuna sa dezlantzuit. BART E. 285. ♦ Cicatrice semn care ramine dupa vindecarea unei plagi. 2. Fig. Durere morala suferintza chin. Pentrun sarac ce simte nu e rana sufleteasca Mai grozava decit mila rea shi dispretzuitoare. VLAHUTZA O. A. 77. Sa vii atzi lasa mingiiata rana sufletului linga nevasta shi copii. CARAGIALE O. VII 28. K nui rana de cutzit Ci e rana de iubit. HODOSH P. P. 36. Pl. shi: (invechit) rane (GANE N. III 81 ALECSANDRI P. A. 98 NEGRUZZI S. I 152).