meteahna sf [At: (a. 1654) GCR I 170/24 / V: (irg) ~tah~ (inv) ~tahnie (Pl: ~ii) / Pl: ~tehne (rar) ~ne / E: ns cf teahna] 1 (Ivr) Necinste. 2 Infirmitate. 3 Rana. 4 (Rar) Boala veche rebela Si: racila (reg) hiba. 5 (Pgn) Defect. 6 Patima. 7 Viciu. 8 Ciudatzenie.

METEÁHNA metehne s. f. 1. Defect cusur lipsa. Tot razashi sint cu aceleashi daruri shi cu aceleashi metehne. SADOVEANU O. VII 279. Are o meteahna... i zuliara... sa fugi in lume. ALECSANDRI T. 1159. Sa se apuce a ne zugravi shi pre noi locuitorii din capitalie cu toate metehnele shi ticaloshiile noastre! NEGRUZZI S. J. 240. 2. Boala leziune. Pe cei cu metehne mai grele i duceau la spital. PAS Z. III 48. Turna apoi de douatrei ori apa vie shi se vindeca TZugulea de toate metehnele ramiind... sanatos shi intreg. ISPIRESCU E. 330. ◊ Fig. Pasiune slabiciune. Cind nai ce face... cugetzi. Asta e meteahna ta cea veche. SADOVEANU O. VII 26. ♦ Suparare necaz neajuns. K sa nu se intimple cuiva vreo meteahna de la niscaiva duhuri necurate... eu am gasit cu cale in mintea mea sa minetzi aci. ISPIRESCU L. 376.

METEÁHNA metéhne f. 1) Lipsa a unei insushiri necesare; neajuns; defect; cusur; deficientza. 2) Inclinatzie puternica ce nu poate fi infranta; viciu. 3) Parte vatamata a corpului. /Orig. nec.

METEAHNA s.f. (Mold. TZR) Necinste perfidie vicleshug. A: In taina fara meteahna shin ascuns fara prepus sa vorovim. CANTEMIR IST. B: Sa putem sta inaintea infricoshatului judetz . . . nevinovat shi fara meteahna. NEAGOE. Etimologie necunoscuta. Cf. teahna. Cf. alnicie aslam celarnicie celshag celuitura geambashie hamishag hitrie (2) marghiolie t a l p i j i c t a l p i z i e.

meteahna f. defect fizic: trupul tau supus la metehne ISP. [Origina necunoscuta].

meteáhna shi (Dos.) beteáhna f. pl. ehne (d. beteag dupa rut. beteha boala). Cusur defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Paguba vatamare. La Dos. shi teahna.

metahna sf vz meteahna

metahnie sf vz meteahna

meteáhna (pop.) s. f. g.d. art. metéhnei; pl. metéhne

meteáhna s. f. g.d. art. metéhnei; pl. metéhne

METEÁHNA s. 1. v. defect. 2. v. patima.

METEÁHNA s. v. anomalie buba cusur defect infirmitate invaliditate leziune plaga rana.

METEAHNA s. 1. cusur defect deficientza imperfectziune insuficientza lacuna lipsa neajuns pacat scadere slabiciune viciu (livr.) carentza racila tara (pop. shi fam.) beteshug (reg. shi fam.) hiba (reg.) madea teahna (Olt. Munt. shi Mold.) ponos (inv.) gresheala lichea nedesavirshire rautate. (Un obiect care are multe ~.) 2. cusur dar defect narav patima viciu (pop. shi fam.) pirtzag (pop.) invatz (reg.) madea natura naravie parfie teahna (prin Bucov.) basau. (Are ~ betziei.)

meteahna s. v. ANOMALIE. BUBA. CUSUR. DEFECT. INFIRMITATE. INVALIDITATE. LEZIUNE. PLAGA. RANA.

Meteahna ≠ calitate virtute

meteáhna (metéhne) s. f. 1. (Inv.) Stricaciune cusur neplacere neajuns suparare. 2. Imperfectziune defect lipsa dauna pata. Creatzie expresiva bazata pe ideea de „imperfectziune” exprimata prin aceleashi mijloace k in metehau cf. shi matahala metearca; finala k in bahna care este posibil sa fie de asemeni cuvint expresiv. Der. din sb. cr. mahana (Cihac II 194) nu pare posibila; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazeaza pe o var. beteahna folosita de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbala a acestui autor este cunoscuta e vorba mai curind de o indicatzie in plus asupra originii sale expresive.