beteshug sn [At: CORESI ap. GCR I 26/7 / V: ~shig ~shag (irg) ~tegshig ~tegshag / Pl: ~uri / E: mg betegség] 1 (Trs; inv) Boala. 2 (Mol; inv) Boala epidemica mortala. 3 (Mun; inv) Boala ce produce handicap fizic. 4 (Pop) Infirmitate. 5 (Pop; rar) Epilepsie. 6 (Fig) Defect moral Si: cusur. 1 (Fig) Defectziune.

BETESHÚG beteshuguri s. n. 1. Defect corporal; infirmitate. Se pregatea sashi meshtereasca beteshugurile unei pleoape. GALAN Z. R. 157. Cunoshteau dupa dintzi gloaba. Ii gaseau beteshugul dintro ochire. PAS L. I 58. Un om in puterea virstei frumos in puterea cuvintului voinic fara nici un beteshug. HOGASH DR. 239. ◊ Fig. Daca i spune sunetul k sa slabit un shurub cauta beteshugul ingenunche linga linie scoate cheia stringe shurubul slab. STANCU D. 274. ♦ Fig. Defect moral cusur. Rabdarea asta cu anii ia devenit beteshug. CAMILAR TEM. 272. Sentimentalismul lui era un beteshug ridicol. BART E. 200. 2. (Mai ales in Transilv.) Boala. Doftorul pricepe la de astea deale beteshugului shi deale mortzii. RETEGANUL P. III 83.

BETESHÚG beteshuguri s. n. 1. Infirmitate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boala. Magh. betegség „boala”.

BETESHÚG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care impiedica buna functzionare a unei mashini a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbura echilibrul normal al organismului; boala. /<ung. betegség

beteshug n. boala: beteshug de tuse. [Ung. BETEGSÉG].

beteshúg n. pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate.

beteshúg (pop.) s. n. pl. beteshúguri

beteshúg s. n. pl. beteshúguri

BETESHÚG s. v. afectziune boala cusur defect deficientza imperfectziune infirmitate insuficientza invaliditate lacuna lipsa maladie meteahna narav neajuns pacat scadere slabiciune viciu.

beteshug s. v. AFECTZIUNE. BOALA. CUSUR. DEFECT. DEFICIENTZA. IMPERFECTZIUNE. INFIRMITATE. INSUFICIENTZA. INVALIDITATE. LACUNA. LIPSA. MALADIE. METEAHNA. NARAV. NEAJUNS. PACAT. SCADERE. SLABICIUNE. VICIU.