infirmitate sf [At: CARAGIALE O. VII 248 / Pl: ~tatzi / E: lat infirmitas atis fr infirmité it infirmita] 1 Defect fizic congenital sau dobandit in urma unui accident a unei boli etc. Si: handicap neputintza (pop) beteshug. 2 (Fig) Slabiciune morala. 4 (Fig) Imperfectziune.

INFIRMITÁTE infirmitatzi s. f. Starea celui infirm; (concretizat) defect fizic. ◊ Fig. Nu sufer de trista infirmitate a vanitatzii. CARAGIALE O. VII 248.

INFIRMITÁTE s.f. Stare a celui infirm; defect fizic schilodenie beteshug; neputintza. ♦ (Fig.) Slabiciune imperfectziune. [Cf. fr. infirmité lat. infirmitas].

INFIRMITÁTE s. f. 1. stare a celui infirm; lipsa partziala sau totala a unui organ sau a unei functzii. 2. (fig.) slabiciune imperfectziune. (< fr. infirmité lat. infirmitas)

INFIRMITÁTE ~atzi f. 1) Stare de infirm. 2) Defect fizic; beteshug. /<fr. infirmité lat. infirmitas ~atis

infirmitate f. 1. boala obishnuita vitziu de conformatziune: surzenia e o infirmitate; 2. fig. slabiciune imperfectziune: infirmitatea umana.

*infirmitáte f. pl. atzĭ (lat. infirmitas átis). Slabicĭune stare bolnavicĭoasa. Boala saŭ beteshug lipsa unuĭ membru saŭ organ al corpuluĭ: surzenia e o infirmitate. Fig. Imperfectziune stare inferioara: infirmitatea oamenilor.

infirmitáte s. f. g.d. art. infirmitắtzii; pl. infirmitắtzi

infirmitáte s. f. g.d. art. infirmitatzii; pl. infirmitatzi

INFIRMITÁTE s. invaliditate (rar) anormalitate schilodenie (pop.) beteshug meteahna (inv. shi reg.) neputintza (reg.) betegie betejeala.

INFIRMITATE s. invaliditate (rar) anormalitate schilodenie (pop.) beteshug meteahna (inv. shi reg.) neputintza (reg.) betegie betejeala.

INFIRMITATE. Subst. Infirmitate invaliditate; defect fizic hiba (reg.) betegie (reg.) betejeala (pop.) beteshug (pop.). Mutilare automutilare estropiatzie estropiere schilodeala schilodire ciuntire ciuntitura. Paralizare damblagire; paralizie dambla (pop.) hemiplegie. Ologeala ologire (rar) shontorogeala shontorogire; shchiopenie (rar) shchiopatura shonticaire shovilcaire (reg.). Gheboshare gheboshat. Orbire orbeala (reg.) orbie (pop.). Mutzenie mutism mutzie (rar) amutzire mutzire. Surditate surzeala surzenie asurzire surzire. Surdomutism. Infirm invalid beteag (pop.) neputincios. Ciung ciunt. Paralitic damblagiu paraplegic hemiplegie. Olog shchiop shont (reg.). Cocoshat. Chior. Orb orbetz nevazator. Mut. Surd surzila. Surdomut. Adj. Infirm invalid beteag (pop.). Mutilat automutilat estropiat schilod schilodit schilav (inv. shi pop.) schilavos (inv.) ciung ciunt. Paralitic paralizat damblagit. Olog ologit shontorogit; shchiop shontorog shont (reg.) shovirnog (reg.). Ghebos gheboshat cocoshat. Chior. Orb orbetz. Mut. Surd tare (fudul) de urechi. Surdomut. Vb. A fi infirm a fi beteag (pop.). A ramine infirm a se beteji (pop.). A se mutila a se automutila a se schilodi a se schilavi (inv. shi pop.). A (se) paraliza a (se) damblagi (pop.). A (se) ologi a (se) shontorogi; a shchiopata a shchiopa a shonticai a shovilcai (reg.). A se ghebosha a se cocosha. A orbi ashi pierde vederea. A amutzi a mutzi (pop.). A asurzi a surzi. A beteji (pop.). A mutila a estropia a schilodi a schilavi (inv. shi pop.) a ciunti a ciungi a ciumpavi (reg.) a ciungari (reg.). A ologi a lasa (pe cineva) olog. A chiori. A orbi ai scoate (cuiva) ochii. A asurzi pe cineva. V. bataie boala defect deformare statura taiere.