POTÓP potopuri s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasha de acare a devastat Pamantul shi a inecat toate vietzuitoarele in afara de cele aflate in Arca lui Noe; diluviu. 2. Ploaie torentziala; revarsare de ape. ♦ P. gener. Calamitate dezastru nenorocire. 3. P. anal. Cantitate imensa; numar mare de fiintze sau de lucruri; multzime gramada. Din sl. potopŭ.

potop sn [At: COD. VOR. 172/14 / Pl: (asr) ~oape ~uri / E: slv потопъ] 1 Revarsare mare de acare dupa Biblie sau dupa alte mitologii a devastat pamantul dupa aparitzia omului facand sa piara toate vietzuitoarele cu exceptzia acelora de pe arca lui Noe Si: (liv) diluviu. 2 (Reg; ilav) Din alte ~oape Din vremuri stravechi. 3 (Ie) (Cdp fr; après moi le déluge; ie) Dupa noi (vie) ~ul Se spune pentru a arata nepasarea cuiva pentru ceea ce se va intampla dupa ce va pleca. 4 (Prin exagerare) Ploaie mare torentziala Si: (liv) diluviu. 5 Revarsare mare de ape inundatzie mare Si: (liv) diluviu. 6 Dezlantzuire de fortze provocata de om sau de elementele naturii care provoaca mari distrugeri de bunuri sau de vietzi Si: calamitate dezastru parjol prapad urgie (asr) potopenie (2). 7 (Inv; fig; ilav) Cu foc shi cu ~ Fierbinte. 8 (Inv; fig; ial) Desperat. 9 (Reg; spc) Incendiu. 10 (Pan; udp „de”) Numar foarte mare de fiintze sau de lucruri Si: gramada multzime.

POTÓP potopuri s. n. 1. (In Biblie) Revarsare uriasha de acare ar fi inecat intreaga lume shi toate vietzuitoarele de pe pamant (afara de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare torentziala; revarsare mare de ape inundatzie mare. ♦ P. gener. Calamitate dezastru nenorocire. 3. P. anal. Cantitate imensa; numar mare de fiintze sau de lucruri; multzime gramada. Din sl. potopŭ.

POTÓP (rar) potopuri shi potoape s. n. 1. (In legendele biblice) Revarsare mare de apa care a inecat intreaga lume shi toate vietzuitoarele de pe pamint (afara de cele scapate in arca lui Noe). Prin baltzile de noroi... treceau nishte ciubote mari carora nu lear fi pasat nici de potop. EMINESCU N. 34. Ce! ai uitat tu oare potopul daltadata. Atunci cind tata Noe in luntreai deshalata Plutea pe universul subt unde inecat? ALEXANDRESCU M. 178. ♦ Ploaie foarte mare torentziala; revarsare de ape. V. puhoi. Ce vreme!... Ia te uita e un intreg potop! MACEDONSKI O. II 50. SHi gonind biruitoare tot veneau a tzarii steaguri K potop ce prapadeshte k o mare tulburata. EMINESCU O. I 148. ◊ (Precizat prin «apelor» sau «de apa») Sa vershi pagin potop de apa Pe shesul holdelor de aur. GOGA P. 18. Se prapastuira asupra pamintului cu shuier de aer sfishiat potopul greu al apelor cereshti. HOGA.SH M. N. 176. ◊ Fig. Al ochilor potop Se varsa nebunatic in stropi. COSHBUC P. II 180. 2. Fig. Cantitate imensa multzime foarte mare. V. noian. Primean obraz tot acest potop de vorbe. GALAN B. I 53. Peste aurul invalurat al griului soarele revarsa potopul de aur al luminii lui fierbintzi SANDUALDEA U. P. 158. Lupii suri ies dupa prada Alergind urlind in urmai prin potopul de zapada. ALECSANDRI P. A. 113. 3. Prapad urgie distrugere nenorocire. Mi sa parut asha... k din nou a venit potopul razboiului. SAHIA N. 62. SHi cind clampaneam ceaslovul cite zece douazeci de suflete prapadeam deodata; potop era pe capul mushtelor! CREANGA A. 4. Marcu biet o auzit De potopul cel cumplit Ce casa ia pustiit. JARNÍKBIRSEANU D. 485.

POTÓP ~uri n. 1) (in legendele biblice) Inundatzie de mari proportzii care a inecat totul in afara de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) Ploaie torentziala care tzine mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivitatzi; catastrofa de mari proportzii; prapad; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu

potop n. 1. inundatziune foarte mare; 2. inundatziune universala care (dupa legenda biblica) facu sa piara tot neamul omenesc afara de Noe shi de familia sa; 3. fig. mare abundantza sau cantitate: prin potopul de zapada AL. un potop de rele. ║ adv. k un potop: ploile potop cadeau AL. [Slav. POTOPŬ (din TOPITI a inunda)].

potóp n. pl. oape shi urĭ (vsl. potopŭ). Diluviŭ inundatziune imensa (k cea din Biblie). Fig. Mare cantitate: potop de banĭ de mizeriĭ. Adv. K un potop: ploaĭa cadea potop. V. diluviŭ.

potóp s. n. pl. potópuri

potóp s. n. pl. potópuri

potop puri.

POTÓP s. 1. (livr.) diluviu. (~ul biblic.) 2. v. inundatzie. 3. (reg.) sodom. (Afara e ~ de ploaie.) 4. v. dezastru. 5. v. multzime. 6. v. puzderie.

POTOP s. 1. (livr.) diluviu. (~ul biblic.) 2. inundare inundatzie inec revarsare (pop.) potopenie (inv.) revarsatura undatura. (In urma ploilor sa produs un mare ~.) 3. (reg.) sodom. (Afara e ~ de ploaie.) 4. calamitate catastrofa dezastru flagel grozavie napasta nenorocire pacoste prapad pustiire sinistru urgie (inv. shi pop.) prapadenie (pop.) blestem minie potopenie topenie (inv. shi reg.) pustieshag pustiit sodom (reg.) prapadeala (inv.) pierzare pustiiciune (fig.) pIrjol plaga. (Un adevarat ~ sa abatut asupra lor.) 5. duium gramada multzime puhoi puzderie sumedenie (inv. shi pop.) mare poiede (inv. shi reg.) intuneric (reg.) posmol talaba (Transilv. shi Mold.) sila (inv.) multzit putere (fig.) groaza grozavenie grozavie (reg. fig.) polog. (Un ~ de trupe inamice.)

potóp (potópuri) s. n. Diluviu. Var. pl. potoape. Sl. potopŭ (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 414; Conev 38) cf. sb. potop. Der. potopenie s. f. (diluviu inunudatzie; dezastru calamitate); potopi vb. (a inunda a ineca; a nimici a distruge a anihila) cf. sl. potapiti potopiti; potopitor adj. (distrugator nimicitor).

potóp potopuri s. n. 1. Ploaie mare torentziala; inundatzie mare. 2. (In vechiul Testament) Ploaie mare shi revarsare de acare a tzinut 150 de zile inecand totzi oamenii shi toate vietzuitoarele de pe pamant cu exceptzia celor din corabia lui Noe. Este prefigurarea mantuirii prin taina botezului. Din sl. potopŭ.

ÁPRÈS MOI (APRÈS NOUS) LE DÉLUGE (fr.) dupa mine (dupa noi) potopul Cuvinte atribuite marchizei de Pompadour shi lui Ludovic al XVlea. Imbinare de egoism profund shi nepasare pentru soarta generatziilor viitoare.

POTOPUL v. Sabar.

Après moi le déluge (fr. „Dupa mine potopul”) cuvinte atribuite faimoasei curtezane marchiza de Pompadour fiavorita regelui Ludovic al XVlea al Frantzei. Suveranul shia insushit aceste cuvinte k o conceptzie k o linie de conduita ducind o viatza de huzur shi desfatari deshantzate fara sai pese ce se va intimpla dupa moartea lui. De aici expresia „dupa mine potopul” a ajuns o deviza a omului egoist care nu traieshte decit pentru interese shi placeri personale. In legatura cu aceasta expresie marele scriitor german Lion Feuchtwanger in romanul Vulpile in vie prin gura unui erou al sau considera k celebrele cuvinte rostite de Mme de Pompadour nui apartzin. Formularea cu ushoare variante o intilnim shi la Cicero shi la Seneca iar amandoi au luato de la un autor grec. De pilda expresia tradusa din latina suna: „Dupa moartea mea pamintul poate sa fie shi mistuit de flacari”. Un personaj din romanul Pe muche de cutzit de M. Beniuc referinduse la intentziile hitlerishtilor care au dezlantzuit razboiul antisovietic exclama: „Also après nous le déluge” (Ashadar dupa noi vina potopul) pag. 463. IST.