Definitzia cu ID-ul 505497:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
potóp (potópuri) s. n. Diluviu. Var. pl. potoape. Sl. potopŭ (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 414; Conev 38) cf. sb. potop. Der. potopenie s. f. (diluviu inunudatzie; dezastru calamitate); potopi vb. (a inunda a ineca; a nimici a distruge a anihila) cf. sl. potapiti potopiti; potopitor adj. (distrugator nimicitor).