catastrófa sf [At: GHICA S. 115 / V: (nob) ~óf sn / Pl: ~e / E: fr catastrophe lat catastropha ngr ϰαταστροφα „intoarcere”] 1 Intamplare neashteptata tragica shi dezastruoasa Si: nenorocire Vz cataclism. 2 (Lit; pex) Eveniment decisiv care duce la deznodamantul tragic al actziunii.

CATASTRÓFA catastrofe s. f. Eveniment tragic de mari proportzii intimplare neashteptata cu urmari dezastruoase nenorocire mare dezastru. V. calamitate. Imprejurarea in care ei shiau gasit moartea a fost de cele mai multe ori o catastrofa. BOGZA A. I. 78. In urma catastrofei de la Dragashani na mai ramas din armata greceasca decit cete izolate. GHICA S. 115. ◊ (Glumetz) Mam infiorat la gindul k sar putea stirni un vifor de ploaie; ar fi fost o catastrofa iremediabila. SADOVEANU N. F. 57.

CATASTRÓFA catastrofe s. f. Eveniment tragic de mari proportzii cu urmari dezastruoase; dezastru. Fr. catastrophe (lat. lit. catastropha).

CATASTRÓFA s.f. 1. Nenorocire mare dezastru calamitate; tragedie. 2. Momentul rezolvarii conflictului unei tragedii clasice; deznodamant. [< fr. catastrophe cf. gr. katastrophe revarsare intoarcere].

CATASTRÓFA s. f. 1. momentul rezolvarii conflictului unei tragedii clasice greceshti; deznodamant. 2. eveniment tragic nenorocire mare dezastru calamitate. (< fr. catastrophe lat. catastropha gr. katastrophe)

CATASTRÓFA ~e f. Eveniment tragic de mari proportzii survenit pe neashteptate cu urmari dezastruoase. 2) (in tragediile antice) Punctul culminant al actziunii. [G.D. catastrofei] /<fr. catastrophe lat. catastropha

catastrofa f. 1. nenorocire mare sfarshit tragic; 2. desnodamantul unei tragedii sau drame.

*catastrófa f. pl. e (vgr. katastrophé. V. strofa). Mare rasturnare de lucrurĭ nenorocire imensa ruina crah. V. cataclizm.

filmcatastrófa s. n. Film care are k tema o catastrofa (cutremur inundatzie etc.) ◊ „Psihologii explica moda filmelorcatastrofa k o forma de consolare: un sistem inventeaza o conditzie apocaliptica pentru k in comparatzie cu ea realitatea sa apara mai buna shi mai potrivita mai suportabila.” R.lit. 3 IV 75 p. 23. ◊ „Se pare k genul filmelorcatastrofa sa incetatzenit definitiv odata cu celebrul «Pasarile» al lui Hitchcock.” R.l. 25 XI 78 p. 2. ◊ „Conceput in maniera filmelorcatastrofa [...] «Viaductul» aduce in primplan figura sinistra dar reala a unui maniac care prin anii ’30 se «specializase» in dinamitarea podurilor de cale ferata [...]” Sapt. 8 VI 84 p. 5; v. shi R.lit. 22 V 75 p. 24 //din film + catastrofa//

catastrófa s. f. g.d. art. catastrófei; pl. catastrófe

catastrófa s. f. g.d. art. catastrófei; pl. catastrófe

CATASTRÓFA s. v. dezastru.

CATASTROFA s. calamitate dezastru flagel grozavie napasta nenorocire pacoste potop prapad pustiire sinistru urgie (inv. shi pop.) prapadenie (pop.) blestem minie potopenie topenie (inv. shi reg.) pustieshag pustiit sodom (reg.) prapadeala (inv.) pierzare pustiiciune (fig.) pirjol plaga. (O adevarata ~ sa abatut asupra lor.)

CATASTROFA (< fr. catastrophe < gr. katastrophe intoarcere) In teatrul antic ultima din cele patru partzi ale unui poem dramatic cuprinzind deznodamintul actziunii. Moartea Antigonei a lui Haemon shi a reginei Euridice precum shi nenorocirea lui Creon ramas in viatza pentru ashi ispashi vina alcatuiesc catastrofa tragediei Antigona de Sofocle. Ex. CREON "O ducetzi o ducetzi pe omul zdrobit Care fara sa vrea O dulce copil tea ucis pe tine Tea ucis o femeie! Catre cine ash putea O zeilor mari Spre cinendreptavoi privirea SHincotro sa ma duc? Caci toate se sparg in miinile mele Aceste dureri o cumplita ursita De inima mea le izbi!