optziuni
  • info

15 definitzii pentru binecuvanta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BINECUVANTÁ binecuvantez vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revarsa gratzia divina; a blagoslovi. ♦ (Despre preotzi) A rosti o anumita formula rituala insotzita de un gest menita a atrage protectzia divina asupra unei persoane sau a unui lucru; a blagoslovi. ♦ P. anal. A dori prosperitate shi fericire cuiva (invocand adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lauda a slavi pe Dumnezeu. ♦ P. anal. A lauda a preamari pe cineva in semn de recunoshtintza. [Prez. ind. shi: (rar) binecuvant] Bine + cuvanta (dupa sl. blagosloviti).

binecuvanta vt [At: BIBLIA (1688) pr 8/19 / V: (reg) bire / Pzi: ~tez (rar) vant / E: bine + cuvanta] 1 (D. Dumnezeu) A revarsa gratzia divina Si: a blagoslovi. 2 (D. preotzi) A invoca harul divinitatzii asupra cuiva sau a ceva Si: a blagoslovi (ivr) a binegrai. 3 (Pan) A dori prosperitate shi fericire cuiva (invocand pe Dumnezeu). 4 A slavi pe Dumnezeu. 5 (Pan) A slavi (in semn de recunoshtintza) Si: a ferici a lauda a preamari.

BINECUVANTÁ binecuvantez vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revarsa gratzia divina; a blagoslovi. ♦ (Despre preotzi) A revarsa harul divinitatzii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P. anal. A dori prosperitate shi fericire cuiva (invocand adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lauda a slavi pe Dumnezeu. ♦ P. anal. A lauda a preamari pe cineva in semn de recunoshtintza. [Prez. ind. shi: (rar) binecuvant] Bine + cuvanta (dupa sl. blagosloviti).

BINECUVANTÁ binecuvantez vb. I. Tranz. 1. (In ritualul bisericesc sau k obicei familiar sub influentza religiei) A rosti o anumita formula rituala pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinitatzii sau pentru k un lucru sa aduca folos. 2. (Despre divinitate) A revarsa asupra cuiva belshug fericire. 3. A lauda a preamari pe cineva sau ceva. [Prez. ind. shi: binecuvant] Din bine1 + cuvanta (dupa v. sl. blagosloviti).

A BINECUVANTÁ ~éz tranz. 1) A face sa se bucure de fericire revarsand harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preotzi) A ajuta sa beneficieze de harul divinitatzii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A sustzine exprimandushi acordul; a aproba; a incuviintza; a consimtzi. /bine + a cuvanta

binecuvantà v. 1. a chema favorurile cereshti asupra cuiva; 2. a darui cu toate bunatatzile; 3. a lauda a glorifica: binecuvantatzi pe Domnul! [Traducere dupa slav. blagoslovi].

BUNECUVINTÁ binecuvintez vb. I. Tranz. 1. (In ritualul bisericesc sau k obicei familiar sub influentza religiei) A rosti o anumita formula rituala pentru a atrage asupra cuiva ajutorul divinitatzii. Binecuvinteazama tata shi ramii sanatos! CREANGA P. 274. ♦ (Cu privire la obiecte de care se servesc oamenii) A sfintzi a blagoslovi printro formula rituala pentru a fi de folos sau a prii oamenilor. Popa Tonea se ashaza in capul mesei binecuvinteaza mincarea. GALACTION O. I 180. 2. (Subiectul este divinitatea) A revarsa asupra cuiva belshug multzumire satisfactzie. Dumnezeu mau binecuvintat cu o multzime de copii. SBIERA P. 188. 3. A lauda a preamari pe cineva sau ceva care itzi da satisfactzie te multzumeshte. Loc bun vericule! spuse la intiia tzuica care o bau... Dupa alta tzuica se porni iar sa binecuvinteze locul unde slujea. PAS L. I 91. Prez. ind. shi: binecuvint.

binecuvintéz v. tr. Invoc favoarea lui Dumnezeŭ asupra cuĭva: a binecuvinta armata. Glorific laud: binecuvintatzi pe Domnu! Recompensez daruĭesc cuĭva toate bunatatzile: Dumnezeŭ iĭ binecuvinteaza pe ceĭ harnicĭ. SHi vintez ezĭ eaza sa vintez ezĭ eze (cind in silaba urmatoare e un e saŭ ea).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

binecuvantá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. binecuvantéz 2 sg. binecuvantézi 3 binecuvanteáza

binecuvantá vb. ind. prez. 1 sg. binecuvantéz 2 sg. binecuvantézi 3 sg. shi pl. binecuvanteáza

binecuvantez vintezi 2.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BINECUVANTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi (inv.) a ura. (Ia ~ pe credincioshi.) 2. v. preamari.

A binecuvanta ≠ a afurisi a blestema

BINECUVINTA vb. 1. (BIS.) a blagoslovi (inv.) a ura. (Ia ~ pe credincioshi.) 2. a glorifica a lauda a mari a preamari a preaslavi a proslavi a slavi (rar) a ferici. (Sa ~ ziua de fatza.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

binecuvintá (binecuvintéz binecuvintát) vb. A blagoslovi. De la bine shi cuvinta compushi k in gr. εὐλογείν sl. blagosloviti cf. lat. benedicere. In limbajul ecleziastic continua sa fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale k in fraza liturgica bine este cuvintat cel ce vine intru numele Domnului. Der. binecuvintare s. f. (actziunea formula sau gestul de a binecuvinta); binecuvintator adj. (care binecuvinteaza).

Intrare: binecuvanta
binecuvanta1 (1 -antez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • binecuvanta
  • binecuvantare
  • binecuvantat
  • binecuvantatu‑
  • binecuvantand
  • binecuvantandu‑
 singular plural
  • binecuvanteaza
  • binecuvantatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • binecuvantez
 (sa)
  • binecuvantez
  • binecuvantam
  • binecuvantai
  • binecuvantasem
a II-a (tu)
  • binecuvantezi
 (sa)
  • binecuvantezi
  • binecuvantai
  • binecuvantashi
  • binecuvantaseshi
a III-a (el, ea)
  • binecuvanteaza
 (sa)
  • binecuvanteze
  • binecuvanta
  • binecuvanta
  • binecuvantase
plural I (noi)
  • binecuvantam
 (sa)
  • binecuvantam
  • binecuvantam
  • binecuvantaram
  • binecuvantaseram
  • binecuvantasem
a II-a (voi)
  • binecuvantatzi
 (sa)
  • binecuvantatzi
  • binecuvantatzi
  • binecuvantaratzi
  • binecuvantaseratzi
  • binecuvantasetzi
a III-a (ei, ele)
  • binecuvanteaza
 (sa)
  • binecuvanteze
  • binecuvantau
  • binecuvantara
  • binecuvantasera
binecuvanta2 (1 -ant) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • binecuvanta
  • binecuvantare
  • binecuvantat
  • binecuvantatu‑
  • binecuvantand
  • binecuvantandu‑
 singular plural
  • binecuvanta
  • binecuvantatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • binecuvant
 (sa)
  • binecuvant
  • binecuvantam
  • binecuvantai
  • binecuvantasem
a II-a (tu)
  • binecuvantzi
 (sa)
  • binecuvantzi
  • binecuvantai
  • binecuvantashi
  • binecuvantaseshi
a III-a (el, ea)
  • binecuvanta
 (sa)
  • binecuvante
  • binecuvanta
  • binecuvanta
  • binecuvantase
plural I (noi)
  • binecuvantam
 (sa)
  • binecuvantam
  • binecuvantam
  • binecuvantaram
  • binecuvantaseram
  • binecuvantasem
a II-a (voi)
  • binecuvantatzi
 (sa)
  • binecuvantatzi
  • binecuvantatzi
  • binecuvantaratzi
  • binecuvantaseratzi
  • binecuvantasetzi
a III-a (ei, ele)
  • binecuvanta
 (sa)
  • binecuvante
  • binecuvantau
  • binecuvantara
  • binecuvantasera
binecuvanta3 (1 -intez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT207)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • binecuvanta
  • binecuvantare
  • binecuvantat
  • binecuvantatu‑
  • binecuvantand
  • binecuvantandu‑
 singular plural
  • binecuvinteaza
  • binecuvantatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • binecuvintez
 (sa)
  • binecuvintez
  • binecuvantam
  • binecuvantai
  • binecuvantasem
a II-a (tu)
  • binecuvintezi
 (sa)
  • binecuvintezi
  • binecuvantai
  • binecuvantashi
  • binecuvantaseshi
a III-a (el, ea)
  • binecuvinteaza
 (sa)
  • binecuvinteze
  • binecuvanta
  • binecuvanta
  • binecuvantase
plural I (noi)
  • binecuvantam
 (sa)
  • binecuvantam
  • binecuvantam
  • binecuvantaram
  • binecuvantaseram
  • binecuvantasem
a II-a (voi)
  • binecuvantatzi
 (sa)
  • binecuvantatzi
  • binecuvantatzi
  • binecuvantaratzi
  • binecuvantaseratzi
  • binecuvantasetzi
a III-a (ei, ele)
  • binecuvinteaza
 (sa)
  • binecuvinteze
  • binecuvantau
  • binecuvantara
  • binecuvantasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

binecuvanta, binecuvantezverb

  • 1. (Despre Dumnezeu) A revarsa gratzia divina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blagoslovi
    • format_quote Dumnezeu mau binecuvintat cu o multzime de copii. SBIERA P. 188. DLRLC
    • 1.1. (Despre preotzi) A rosti o anumita formula rituala insotzita de un gest menita a atrage protectzia divina asupra unei persoane sau a unui lucru. DEX '09 DLRLC
      sinonime: blagoslovi
      • format_quote Binecuvinteazama tata shi ramii sanatos! CREANGA P. 274. DLRLC
      • 1.1.1. (Cu privire la obiecte de care se servesc oamenii) A sfintzi a blagoslovi printro formula rituala pentru a fi de folos sau a prii oamenilor. DLRLC
        sinonime: blagoslovi sfintzi
        • format_quote Popa Tonea se ashaza in capul mesei binecuvinteaza mincarea. GALACTION O. I 180. DLRLC
    • 1.2. prin analogie A dori prosperitate shi fericire cuiva (invocand adesea numele lui Dumnezeu). DEX '09 DEX '98
  • 2. A lauda a slavi pe Dumnezeu. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin analogie A lauda a preamari pe cineva in semn de recunoshtintza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lauda preamari
      • format_quote Loc bun vericule! spuse la intiia tzuica care o bau... Dupa alta tzuica se porni iar sa binecuvinteze locul unde slujea. PAS L. I 91. DLRLC
  • 3. figurat A sustzine exprimandushi acordul. NODEX
    sinonime: aproba consimtzi sustzine incuviintza
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.