SFINTZÍ sfintzesc vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintzilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A efectua un ritual prin care se confera unor obiecte caracter sacru. 3. Tranz. A tarnosi (o biserica). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti a respecta a venera a slavi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfintzeshte el cu mine. Din sl. sventiti.

sfintzi¹ [At: COD. VOR.² 77^V/13 / V: ~nti sfen~ svi~ / Pzi: ~tzesc / E: slv свѧтити] 1 vt (In religia creshtina; c. i. oameni) A trece in randul sfintzilor (10) Si: a sanctifica (1) a canoniza (inv) a sacra. 2 vt (Pex) A revarsa harul divin asupra cuiva Si: a binecuvanta a blagoslovi (inv) a ura. 34 vt (Rar) A hirotonisi (12). 5 vt (Inv) A trai dupa prescriptziile bisericii. 6 vt (Inv) A duce o viatza de sfant (10). 7 vt (Bis) A venera. 8 vt (Rar) A incorona. 9 vt (C. i. obiecte) A face sa dobandeasca harul divin (prin diverse ritualuri religioase) Si: (inv) a potrebi. 10 vt (Fig) A da pretz. 11 vt (Fig) A purifica. 12 vt (C. i. biserici manastiri) A inaugura printrun anumit ritual Si: a consacra (asr) a tarnosi¹. 13 vt (Pop; c. i. o slujba religioasa mai ales o liturghie) A oficia (1). 14 vr (Fam; d. oameni) A se inchina la biserica. 15 vt (Inv) A aproba (2). 16 vt (Reg) A imbata (de miros). 17 vr (Pop; dep) A se manifesta a actziona etc. numai dupa bunul plac. 18 vt (Reg) A pocni.

SFINTZÍ sfintzesc vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintzilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face k acele obiecte sa dobandeasca un caracter sacru. 3. Tranz. A tarnosi (o biserica). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti a respecta a venera a slavi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfintzeshte el cu mine. Din sl. sventiti.

SFINTZ͹ sfintzesc vb. IV. 1. Tranz. (In conceptzia religioasa creshtina) A declara pe cineva (in mod solemn shi cu indeplinirea unui ritual stabilit) trecut in rindul sfintzilor; a consacra a sanctifica. (Refl. pas.) Un roi de raze venind din ceriu a spus lautarilor cum horesc ingerii cind se sfintzeshte un sfint. EMINESCU N. 29. 2. Tranz. (Popular) A preotzi a hirotonisi. Vretzi pe asta sal avetzi Cai popa foarte istetz? Numai nil blagosloveshte SHintru popa nil sfintzeshte! TEODORESCU P. P. 263. 3. Tranz. (Bis.) A atrage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face k obiectele sa dobindeasca un caracter sacru. (Refl. pas.) Trebuie... sa puna a se sfintzi din nou biserica pingarita. CARAGIALE O. III 89. Cind sa sfintzit paraclisul spitalului din TirguNeamtzului... eu impreuna cu altzi baietzi isonari ai bisericii stam aproape de Ghicavoda. CREANGA A. 75. ◊ (Cu sensul religios pierdut) Omul sfintzeshte locul iar nu locul pe om se spune pentru a arata k rezultatele in munca depind de calitatzile omului shi nu de locul de munca. ◊ Fig. Fratzi buni ai frunzelor din codru... Sfintzitzi cu lacrimi shi sudoare TZarina plaiurilor noastre. GOGA P. 10. 4. Tranz. Fig. A slavi a idealiza a diviniza. Sint satul deasha viatza... Sa sfintzeshti cu mii de lacrimi un instinct atit de van Ce leabate shi la pasari de vreo doua ori pe an? EMINESCU O. I 155. 5. Refl. (Munt. mai ales in constructzii negative) Ashi impune vointza ashi face gusturile voile mendrele. Unul din ei... se hotari sa se tzie de capul ciobanashului sa nul lase sa se sfintzeasca. ISPIRESCU L. 249. Lasal k nu se sfintzeshte el cu mine jupine il pocaiesc eu. CARAGIALE O. I 49. Dai sa nu se naraveasca Nul lasa sa se sfintzeasca. PANN P. V. I 61.

A SFINTZÍ ~ésc tranz. 1) A trece in randul sfintzilor; a ridica la rang de sfant; a sanctifica. 2) (obiecte) A face sa devina sacru prin savarshirea unui ritual religios (rugaciuni stropire cu agheasma). 3) A trata cu dragoste shi admiratzie exagerata; a venera. /<sl. sventiti

sfintzì v. 1. a consacra: a sfintzi o biserica; 2. a se sanctifica a se face sfant: sfintzeascase numele tau! 3. a asfintzi: pana ce sfintzia soarele CR.; 4. fam. a face dupa voia sau gandul cuiva: dai sa nu se naraveasca nul lasa sa se sfintzeasca PANN. [Pentru sensul 3 v. asfintzì].

sfentzi v vz sfintzi¹

sfinti v vz sfintzi¹ corectata

Samtzi m. pl. Tr. numele celor 40 sfintzi mucenici (9 Martie). [V. sant}.

sfintésc V. sfintzesc.

1) sfintzésc v. tr. (d. sfint orĭ vsl. sventiti). Prefac in sfint santific divinizez: a sfintzi un martir. Consacrez inaugurez pin sfeshtanie: a sfintzi o biserica. V. refl. Ma divinizez: sfintzeascase numele taŭ. Fam. Ma inchin la biserica: neam sfintzit shi noĭ! Ma procopsesc ajung in rindu oamenilor: hotzu fura dar tot nu se sfintzeshte. Omu sfintzeshte locu omu harnic infrumusetzeaza orĭce loc. Vechĭ shi osf (vsl. osv) sfintesc sfentzesc shi sfentesc.

sfintzí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. sfintzésc imperf. 3 sg. sfintzeá; conj. prez. 3 sa sfintzeásca

sfintzí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. sfintzésc imperf. 3 sg. sfintzeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. sfintzeásca

sfintzesc tzeam 1 imp.

SFINTZÍ vb. (BIS.) 1. a canoniza (livr.) a sacraliza a sanctifica (inv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra a tarnosi. (A ~ o biserica.) 3. (inv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)

SFINTZÍ vb. v. ametzi apune asfintzi chercheli cobori consacra consfintzi disparea fixa hirotoni hirotonisi imbalsama imbata inmiresma parfuma pieri pleca popi preotzi stabili statornici turmenta.

SFINTZI vb. (BIS.) 1. a canoniza (livr.) a sacraliza a sanctifica (inv.) a sacra. (A ~ un mucenic.) 2. a consacra a tirnosi. (A ~ o biserica.) 3. (inv.) a potrebi. (A ~ sfintele daruri.)

sfintzi vb. v. AMETZI. APUNE. ASFINTZI. CHERCHELI. COBORI. CONSACRA. CONSFINTZI. DISPAREA. FIXA. HIROTONI. HIROTONISI. IMBALSAMA. IMBATA. INMIRESMA. PARFUMA. PIERI. PLECA. POPI. PREOTZI. STABILI. STATORNICI. TURMENTA.