SFINTZ͹ sfintzesc vb. IV. 1. Tranz. (In conceptzia religioasa creshtina) A declara pe cineva (in mod solemn shi cu indeplinirea unui ritual stabilit) trecut in rindul sfintzilor; a consacra a sanctifica. (Refl. pas.) Un roi de raze venind din ceriu a spus lautarilor cum horesc ingerii cind se sfintzeshte un sfint. EMINESCU N. 29. 2. Tranz. (Popular) A preotzi a hirotonisi. Vretzi pe asta sal avetzi Cai popa foarte istetz? Numai nil blagosloveshte SHintru popa nil sfintzeshte! TEODORESCU P. P. 263. 3. Tranz. (Bis.) A atrage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face k obiectele sa dobindeasca un caracter sacru. (Refl. pas.) Trebuie... sa puna a se sfintzi din nou biserica pingarita. CARAGIALE O. III 89. Cind sa sfintzit paraclisul spitalului din TirguNeamtzului... eu impreuna cu altzi baietzi isonari ai bisericii stam aproape de Ghicavoda. CREANGA A. 75. ◊ (Cu sensul religios pierdut) Omul sfintzeshte locul iar nu locul pe om se spune pentru a arata k rezultatele in munca depind de calitatzile omului shi nu de locul de munca. ◊ Fig. Fratzi buni ai frunzelor din codru... Sfintzitzi cu lacrimi shi sudoare TZarina plaiurilor noastre. GOGA P. 10. 4. Tranz. Fig. A slavi a idealiza a diviniza. Sint satul deasha viatza... Sa sfintzeshti cu mii de lacrimi un instinct atit de van Ce leabate shi la pasari de vreo doua ori pe an? EMINESCU O. I 155. 5. Refl. (Munt. mai ales in constructzii negative) Ashi impune vointza ashi face gusturile voile mendrele. Unul din ei... se hotari sa se tzie de capul ciobanashului sa nul lase sa se sfintzeasca. ISPIRESCU L. 249. Lasal k nu se sfintzeshte el cu mine jupine il pocaiesc eu. CARAGIALE O. I 49. Dai sa nu se naraveasca Nul lasa sa se sfintzeasca. PANN P. V. I 61.