13 definitzii pentru diviniza
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DIVINIZÁ divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora a idolatriza. 2. A trece pe cineva in randul divinitatzilor a atribui cuiva putere divina; a deifica. Din fr. diviniser.
diviniza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zéz / E: fr diviniser] 1 A iubi nespus de mult pe cineva Si: a adora a mari a proslavi. 2 A da cuiva cinstea consideratzia cuvenita. 3 A trece pe cineva in randul divinitatzilor (1) Si: a deifica a zeifica. 4 A atribui cuiva putere divina (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIVINIZÁ divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora a proslavi. 2. A trece pe cineva in randul divinitatzilor a atribui cuiva putere divina a deifica. Din fr. diviniser.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
DIVINIZÁ divinizez vb. I. Tranz. A iubi (pe cineva) nespus de mult a adora a proslavi. ♦ (In conceptziile mistice) A considera k divinitate. Unele popoare din antichitate au divinizat soarele.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi a adora (k pe un zeu k pe o divinitate). ♦ A pune in randul zeilor al divinitatzilor. [< fr. diviniser].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece in randul zeilor al divinitatzilor. 2. a iubi a adora nespus pe cineva a idolatriza. (< fr. diviniser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
A DIVINIZÁ ~éz tranz. 1) (fiintze) A trece in randul divinitatzilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane fiintze sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata (k pe o divinitate); a respecta in mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
divinizà v. 1. a pune in randul zeilor: Romanii divinizau pe totzi imparatzii; 2. fig. a exalta peste masura.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
* divinizéz v. tr. (fr. diviniser). Pun in rindu zeilor: Romaniĭ iĭ divinizaŭ pe imparatziĭ mortzĭ. Fig. Stimez shi iubesc extraordinar: soldatziĭ il divinizaŭ pe Napoleon I.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
divinizá (a ~) vb. ind. prez. 3 divinizeáza
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
divinizá vb. ind. prez. 1 sg. divinizéz 3 sg. shi pl. divinizeáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (In antichitate unii eroi erau ~.) 3. v. adora.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DIVINIZA vb. 1. a deifica a zeifica (inv.) a indumnezei. (A ~ un pamintean.) 2. (livr.) a apoteoza. (In antichitate unii eroi erau ~.) 3. a adora a idolatriza a venera (inv.) a cinsti a slavi. (Ishi ~ sotzia.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
diviniza, divinizezverb
- 1. A iubi nespus de mult pe cineva. DEX '09 DLRLC DNsinonime: adora idolatriza iubi proslavi
- 2. A trece pe cineva in randul divinitatzilor a atribui cuiva putere divina. DEX '09 DLRLC DNsinonime: deifica
- Unele popoare din antichitate au divinizat soarele. DLRLC
-
etimologie:
- diviniser DEX '09 DEX '98 DN