13 definitzii pentru diviniza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DIVINIZÁ divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora a idolatriza. 2. A trece pe cineva in randul divinitatzilor a atribui cuiva putere divina; a deifica. Din fr. diviniser.

diviniza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zéz / E: fr diviniser] 1 A iubi nespus de mult pe cineva Si: a adora a mari a proslavi. 2 A da cuiva cinstea consideratzia cuvenita. 3 A trece pe cineva in randul divinitatzilor (1) Si: a deifica a zeifica. 4 A atribui cuiva putere divina (2).

DIVINIZÁ divinizez vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora a proslavi. 2. A trece pe cineva in randul divinitatzilor a atribui cuiva putere divina a deifica. Din fr. diviniser.

DIVINIZÁ divinizez vb. I. Tranz. A iubi (pe cineva) nespus de mult a adora a proslavi. ♦ (In conceptziile mistice) A considera k divinitate. Unele popoare din antichitate au divinizat soarele.

DIVINIZÁ vb. I. tr. A iubi a adora (k pe un zeu k pe o divinitate). ♦ A pune in randul zeilor al divinitatzilor. [< fr. diviniser].

DIVINIZÁ vb. tr. 1. a trece in randul zeilor al divinitatzilor. 2. a iubi a adora nespus pe cineva a idolatriza. (< fr. diviniser)

A DIVINIZÁ ~éz tranz. 1) (fiintze) A trece in randul divinitatzilor; a deifica; a idolatriza; a apoteoza; a zeifica. 2) (persoane fiintze sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiratie exagerata (k pe o divinitate); a respecta in mod deosebit; a adora; a venera; a deifica; a idolatriza; a zeifica. /<fr. diviniser

divinizà v. 1. a pune in randul zeilor: Romanii divinizau pe totzi imparatzii; 2. fig. a exalta peste masura.

* divinizéz v. tr. (fr. diviniser). Pun in rindu zeilor: Romaniĭ iĭ divinizaŭ pe imparatziĭ mortzĭ. Fig. Stimez shi iubesc extraordinar: soldatziĭ il divinizaŭ pe Napoleon I.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

divinizá (a ~) vb. ind. prez. 3 divinizeáza

divinizá vb. ind. prez. 1 sg. divinizéz 3 sg. shi pl. divinizeáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DIVINIZÁ vb. 1. v. zeifica. 2. (livr.) a apoteoza. (In antichitate unii eroi erau ~.) 3. v. adora.

DIVINIZA vb. 1. a deifica a zeifica (inv.) a indumnezei. (A ~ un pamintean.) 2. (livr.) a apoteoza. (In antichitate unii eroi erau ~.) 3. a adora a idolatriza a venera (inv.) a cinsti a slavi. (Ishi ~ sotzia.)

Intrare: diviniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • diviniza
  • divinizare
  • divinizat
  • divinizatu‑
  • divinizand
  • divinizandu‑
singular plural
  • divinizeaza
  • divinizatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • divinizez
(sa)
  • divinizez
  • divinizam
  • divinizai
  • divinizasem
a II-a (tu)
  • divinizezi
(sa)
  • divinizezi
  • divinizai
  • divinizashi
  • divinizaseshi
a III-a (el, ea)
  • divinizeaza
(sa)
  • divinizeze
  • diviniza
  • diviniza
  • divinizase
plural I (noi)
  • divinizam
(sa)
  • divinizam
  • divinizam
  • divinizaram
  • divinizaseram
  • divinizasem
a II-a (voi)
  • divinizatzi
(sa)
  • divinizatzi
  • divinizatzi
  • divinizaratzi
  • divinizaseratzi
  • divinizasetzi
a III-a (ei, ele)
  • divinizeaza
(sa)
  • divinizeze
  • divinizau
  • divinizara
  • divinizasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

diviniza, divinizezverb

  • 1. A iubi nespus de mult pe cineva. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A trece pe cineva in randul divinitatzilor a atribui cuiva putere divina. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: deifica
    • format_quote Unele popoare din antichitate au divinizat soarele. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.