SFINTZÍ sfintzesc vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva in randul sfintzilor; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugaciuni; a face k acele obiecte sa dobandeasca un caracter sacru. 3. Tranz. A tarnosi (o biserica). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti a respecta a venera a slavi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfintzeshte el cu mine. Din sl. sventiti.