opțiuni
  • info

14 definiții pentru hirotonisi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV] – Din sl. herotonisati.

hirotonisi vt [At: VARLAAM, C 84/2 / V: her~, ~nosi / Pzi: ~sesc / E: ngr χειροτονῶ, vsl хиротонисати] 1 A ridica un diacon la rangul de preot, conferindu-i darul preoțesc Si: hirotoni (1). 2 (Pex) A face pe cineva diacon, arhireu etc. prin conferirea darului Si: hirotoni (2).

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. A ridica un diacon la rangul de preot; p. ext. a face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele bisericii creștine; a hirotoni. [Var.: hirotonosí vb. IV.] – Din sl. herotonisati.

HIROTONISÍ, hirotonisesc, vb. IV. Tranz. (În ritualul bisericii creștine) A ridica un diacon la rangul de preot, a preoți; p. ext. a face pe cineva, după canoanele bisericii, diacon, arhiereu etc. După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. ◊ Refl. Fig. (Atestat în forma hirotonosi) Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. – Variantă: hirotonosí vb. IV.

A HIROTONISÍ ~ésc tranz. A face să se hirotonisească. /<sl. herotonisati

A SE HIROTONISÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma clerului; a deveni cleric. /<sl. herotonisati

hirotonisì v. 1. a da hirotonia; 2. (ironic) a consacra: te-ai hirotonisit om de Stat AL. [Gr. mod.; lit. a pune mâinile peste cineva].

HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

HIROTONOSÍ vb. IV v. hirotonisi.

HIROTONOSÍ vb. IV V. hirotonisi.

hirotonisésc v. tr. (ngr. hirotonó, aor. chirotónisa, d. vgr. heir, mînă și teíno, întind). Consacrez, fac preut. Fig. Iron. Numesc într’o funcțiune mare. V. popesc 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hirotonisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 să hirotoniseáscă

hirotonisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hirotonisésc, imperf. 3 sg. hirotoniseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hirotoniseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HIROTONISÍ vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

HIROTONISI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) popi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

Intrare: hirotonisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotonisi
  • hirotonisire
  • hirotonisit
  • hirotonisitu‑
  • hirotonisind
  • hirotonisindu‑
 singular plural
  • hirotonisește
  • hirotonisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonisesc
 (să)
  • hirotonisesc
  • hirotoniseam
  • hirotonisii
  • hirotonisisem
a II-a (tu)
  • hirotonisești
 (să)
  • hirotonisești
  • hirotoniseai
  • hirotonisiși
  • hirotonisiseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonisește
 (să)
  • hirotonisească
  • hirotonisea
  • hirotonisi
  • hirotonisise
plural I (noi)
  • hirotonisim
 (să)
  • hirotonisim
  • hirotoniseam
  • hirotonisirăm
  • hirotonisiserăm
  • hirotonisisem
a II-a (voi)
  • hirotonisiți
 (să)
  • hirotonisiți
  • hirotoniseați
  • hirotonisirăți
  • hirotonisiserăți
  • hirotonisiseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonisesc
 (să)
  • hirotonisească
  • hirotoniseau
  • hirotonisiră
  • hirotonisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hirotonosi
  • hirotonosire
  • hirotonosit
  • hirotonositu‑
  • hirotonosind
  • hirotonosindu‑
 singular plural
  • hirotonosește
  • hirotonosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hirotonosesc
 (să)
  • hirotonosesc
  • hirotonoseam
  • hirotonosii
  • hirotonosisem
a II-a (tu)
  • hirotonosești
 (să)
  • hirotonosești
  • hirotonoseai
  • hirotonosiși
  • hirotonosiseși
a III-a (el, ea)
  • hirotonosește
 (să)
  • hirotonosească
  • hirotonosea
  • hirotonosi
  • hirotonosise
plural I (noi)
  • hirotonosim
 (să)
  • hirotonosim
  • hirotonoseam
  • hirotonosirăm
  • hirotonosiserăm
  • hirotonosisem
a II-a (voi)
  • hirotonosiți
 (să)
  • hirotonosiți
  • hirotonoseați
  • hirotonosirăți
  • hirotonosiserăți
  • hirotonosiseți
a III-a (ei, ele)
  • hirotonosesc
 (să)
  • hirotonosească
  • hirotonoseau
  • hirotonosiră
  • hirotonosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hirotonisi, hirotonisescverb

  • 1. A ridica un diacon la rangul de preot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: popi preoți sfinți
    • 1.1. prin extensiune A face pe cineva diacon, arhiereu etc. după canoanele Bisericii creștine. DEX '09 DLRLC
      sinonime: hirotoni
      • format_quote După ce a fost hirotonisit diacon, Creangă a urmat cursurile școlii de învățători de la Iași. SADOVEANU, E. 93. DLRLC
      • format_quote reflexiv figurat Te-ai hirotonosit om de stat, nitam-nisam. ALECSANDRI, T. 1235. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.