consacrá [At: CODRUDRAGUSHANU C. 37 / V: (inv) ~sec~ / Pzi: consácru / E: fr consacrer lat consecro are] 1 vt A pune la dispozitzie. 2 vt A darui cu totul. 34 vtr A (se) dedica. 5 vt A consfintzi. 6 vt A sfintzi.

CONSACRÁ consácru vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinari in dativ) A inchina a da cu totul a pune la dispozitzie a destina. Comunishtii ishi consacra cu abnegatzie toate fortzele cunoshtintzele shi aptitudinile maretzei cauze a eliberarii omenirii. SCINTEIA 1952 nr. 2533. ♦ A dedica. Bogdan consacra shase pagini tehnicii scrierilor dlui Caragiale. GHEREA ST. CR. II 46. In zilele consacrate acestei sarbari se injunghiatzi numeroase jertfe de cini shi miei. ODOBESCU S. I 202. ◊ Refl. Alexandrescu shia dat demisiunea k sa se poata consacra cu totul literelor. GHICA S. 662. 2. A stabili; a consfintzi. O stare noua de lucruri inlocuia o stare de lucruri consacrata printro lunga dezvoltare istorica. GHEREA ST. CR. III 168. Masura shi gradul civilizatziei... consacra statornicia shi prefacerea limbilor de acum infiintzate. RUSSO O. 66.

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da in intregime a inchina a destina. ♦ tr. refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfintzi a stabili. [P.i. 36 ra conj. re. / < fr. consacrer cf. it. consacrare].

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da in intregime a inchina a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preotzi) a hirotonisi. 3. a stabili a consfintzi; a legitima. II. tr. refl. a (se) dedica a (se) devota. (< fr. consacrer lat. consecrare)

A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (opere proprii) A destina printro dedicatzie; a inchina; a dedica. 2) (viatza tineretze etc.) A oferi in intregime; a dedica; a destina. 3) (acte hotarari etc.) A recunoashte k fiind valabil; a valida; a consfintzi. 4) A face sa se consacre; a statornici; a consfintzi; a incetatzeni; a inradacina; a impamanteni. /<fr. consacrer lat. consecrare

A SE CONSACRÁ ma consácru intranz. 1) (despre idei obiceiuri etc.) A intra adanc in uz; a deveni obishnuit; a se statornici; a se incetatzeni; a se impamanteni; a se inradacina. 2) A se pune la dispozitzie in intregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer lat. consecrare

consacrà v. 1. a inchina lui Dzeu: a consacra o biserica; 2. a destina a devota: imi consacru vieatza studiului; 3. a face sacru: acest loc fu consacrat de sangele martirilor; 4. a sanctziona a face durabil.

*consácru shi éz a á v. tr. (fr. consacrer lat. consécro áre d. sacer sacru). Dédic luĭ Dzeŭ: a consacra o biserica. Fac la liturghie consacrarea piniĭ shi vinuluĭ. Sfintzesc sanctzionez fac durabil. Fig. Rezerv daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez intaresc consfintzesc: cuvint care la consacrat uzu.

consacrá (a ~) (sacra) vb. ind. prez. 1 sg. consácru 2 sg. consácri 3 consácra

consacrá vb. (sil. cra) ind. prez. 1 sg. consácru 2 sg. consácri 3 sg. shi pl. consácra

consacru.

CONSACRÁ vb. 1. v. consfintzi. 2. v. confirma. 3. v. tarnosi. 4. a (se) darui a (se) dedica a (se) destina a (se) devota a (se) harazi a (se) inchina (rar) a (se) aplica (inv.) a (se) deda a (se) meni a (se) pridadi a (se) sherbi (grecism inv.) a (se) afierosi. (SHia ~ intreaga viatza binelui obshtesc.) 5. v. dedica.

CONSACRA vb. 1. a consfintzi a fixa a stabili a statornici (inv.) a sfintzi. (A ~ acest obicei.) 2. (JUR.) a confirma a consfintzi a intari a ratifica a sanctziona a valida (inv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste masuri.) 3. (BIS.) a sfintzi a tirnosi. (~ o biserica.) 4. a (se) darui a (se) dedica a (se) destina a (se) devota a (se) harazi a (se) inchina (rar) a (se) aplica (inv.) a (se) deda a (se) meni a (se) pridadi a (se) sherbi (grecism inv.) a (se) afierosi. (SHia ~ intreaga viatza binelui obshtesc.) 5. a (se) dedica a (se) inchina. (A ~ cuiva o carte.)