destina vt [At: CALENDARIU (1794) 27/7 / Pzi: ~nez / E: destina] 1 vt(a) (Mai ales pasiv; subiectul e divinitatea sau o fortza supranaturala; c.i. oameni) A hotari dinante destinul (2) insushirile etc. unei fiintze sau ale unui lucru Si: a predestina a randui a sorti a ursi (pop) a preursi a pune deoparte (inv) a tocmi. 2 vt (Fsha; subiectul e omul sau o anumita cauza obiectiva; c.i. oameni sau manifestari actziuni creatzii ale lor) A stabili rolul destinatzia etc. cuiva sau a ceva Si: a harazi a hotari a meni a randui a rezerva a sorti Vz: a prevedea. 3 vtr A (se) indrepta spre o anumita activitate indeletnicire etc. Si: a (se) consacra a (se) dedica a (se) inchina a opta.

DESTINÁ destinez vb. I. Tranz. 1. A stabili a hotari a desemna (ceva) dinainte in vederea unui scop; a harazi. Casatoria lui... il daduse de cheltuiala shi shtirbise ceva din banii destinatzi unui cishti apropiat. GALACTION O. I 177. Acesta era barbatul care il destinau? C. PETRESCU C. V. 197. Mam plecat... peste geam shi zvirl buchetul destinat tatii. SAHIA N. 26. ◊ Refl. pas. Locul ce sa destinat in Paris peritru aceasta sarbatoare... este o mare piatza patrata. ODOBESCU S. II 112. 2. (In conceptziile mistice; mai ales la pasiv) A hotari dinainte soarta unei fiintze sau a unui lucru; a ursi a meni a predestina. Cind cometele sint destinate sa se departeze [de pamint]... ramin noaptea din ce in ce mai mult pe cer urca spre zenit. MACEDONSKI O. III 89. Un popol ( = popor) ce nu crede in mindrul viitor E destinat sa piara necunoscut. BOLINTINEANU O. 154. Prez. ind. shi: destín (ODOBESCU S. III 90).

DESTINÁ vb. I. tr. 1. A stabili a hotari a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. A meni a sorti. [P.i. nez shi destín. / < fr. destiner it. lat. destinare].

DESTINÁ vb. tr. 1. a stabili a hotari a indica (ceva) pentru un scop anumit. 2. a meni a sorti; a dedica a consacra. (< fr. destiner lat. destinare)

A DESTINÁ ~éz tranz. l) A stabili dinainte prin destin. 2) (desfashurarea unor evenimente) A fixa din timp; a meni. 3) A prepara din timp shi temeinic. 4) (viatza tineretze etc.) A oferi in intregime; a dedica; a consacra. 5) v. A PREDESTINA. /<fr. destiner lat. destinare

destinà v. 1. a da o destinatziune un scop: il destina shtiintzei; 2. a rezerva: i destina un premiu; 3. a se prepara la: se destina invatzamantului.

*2) destín shi éz a á v. tr. (fr. destiner it. destinare d. lat. déstino áre. V. obstinez). Fixez (hotarasc) destinu ursesc: a te destina uneĭ cariere a fi destinat sa morĭ pentru tzara. Rezervez: cuĭ destinezĭ aceste recompense? Adresez trimet: a destina o marfa pentru Italia.

destiná (a ~) vb. ind. prez. 3 destineáza

destiná vb. ind. prez. 1 sg. destinéz 3 sg. shi pl. destineáza

DESTINÁ vb. 1. v. harazi. 2. v. predestina. 3. a harazi a meni a supune. (Padurea aceasta este ~ taierii.) 4. v. consacra. 5. v. afecta.

DESTINA vb. 1. a da a harazi a hotari a meni a orindui a predestina a rindui a sorti a ursi (rar) a predetermina a preursi (pop.) a noroci a scrie a soroci (inv.) a tocmi (fig.) a rezerva. (Ce nea ~ soarta?) 2. a face a harazi a meni a predestina a sorti a ursi. (Sint ~ sa fie fericitzi.) 3. a harazi a meni a supune. (Padurea aceasta este ~ taierii.) 4. a (se) consacra a (se) darui a (se) dedica a (se) devota a (se) harazi a (se) inchina (rar) a (se) aplica (inv.) a (se) deda a (se) meni a (se) pridadi a (se) sherbi (grecism inv.) a (se) afierosi. (SHia ~ intreaga viatza binelui obshtesc.) 5. a afecta a distribui a repartiza. (A ~ un fond important pentru...)