BINECUVANTÁ binecuvantez vb. I. Tranz. 1. (In ritualul bisericesc sau k obicei familiar sub influentza religiei) A rosti o anumita formula rituala pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinitatzii sau pentru k un lucru sa aduca folos. 2. (Despre divinitate) A revarsa asupra cuiva belshug fericire. 3. A lauda a preamari pe cineva sau ceva. [Prez. ind. shi: binecuvant] Din bine¹ + cuvanta (dupa v. sl. blagosloviti).