BUNECUVINTÁ binecuvintez vb. I. Tranz. 1. (In ritualul bisericesc sau k obicei familiar sub influentza religiei) A rosti o anumita formula rituala pentru a atrage asupra cuiva ajutorul divinitatzii. Binecuvinteazama tata shi ramii sanatos! CREANGA P. 274. ♦ (Cu privire la obiecte de care se servesc oamenii) A sfintzi a blagoslovi printro formula rituala pentru a fi de folos sau a prii oamenilor. Popa Tonea se ashaza in capul mesei binecuvinteaza mincarea. GALACTION O. I 180. 2. (Subiectul este divinitatea) A revarsa asupra cuiva belshug multzumire satisfactzie. Dumnezeu mau binecuvintat cu o multzime de copii. SBIERA P. 188. 3. A lauda a preamari pe cineva sau ceva care itzi da satisfactzie te multzumeshte. Loc bun vericule! spuse la intiia tzuica care o bau... Dupa alta tzuica se porni iar sa binecuvinteze locul unde slujea. PAS L. I 91. Prez. ind. shi: binecuvint.