ZDRÚNCIN s. n. (Pop.) 1. Zdruncinatura. ♦ Fig. Efort stradanie. 2. Fig. Tulburare zbucium framantare. [Var.: zdrúncen s. n.] Din zdruncina (derivat regresiv).

zdruncin sn [At: CIHAC II 375 / V: ~ncen (Pl: zdruncenuri shi zdruncene) (irg) str~ (reg) zdran~ zdron~ (ivr) strancen stranciun strunciur / S shi: sdruncin / Pl: ~uri / E: drr zdruncina] 1 (Pop) Zguduitura (1). 2 (Pop; fig) Zdruncinare (2). 34 (Pex) Durere (1 5). 5 (Reg; if zdroncin) Batz subtzire la un capat cu o rotitza de lemn cu gaurele cu care se bate laptele prins sau smantana din putinei k sa se aleaga untul.

zdruncin s.n. 1 Zdruncinatura. Stind cu genunchii cam sus se afla destul de aparat de zdruncin (SADOV.). ♦ Fig. Efort stradanie. Dupa atita zdruncin setea ne omora (AD.). 2 Fig. Tulburare sufleteasca zbucium framintare durere. Zdruncinul sufletului sa potolit in bietul om (SADOV.). • pl. uri. shi (pop.) zdruncen struncin s.n. /de la zdruncina prin derivare regresiva.

ZDRÚNCIN s. n. 1. Zdruncinatura. ♦ Fig. Efort stradanie. 2. Fig. Tulburare zbucium framantare. [Var.: zdrúncen s. n.] Din zdruncina (derivat regresiv).

ZDRÚNCIN s. n. 1. Faptul de a se zdruncina; clatinare zdruncinatura zdruncinare. Duduca Balasha... nu simtzea decit zdruncinul calului ce o salta cu necontenire pe sha. GANE la TDRG. 2. Fig. Tulburare zbucium; zguduire. Este semn de razboi intre riga leshilor shi spurcatul Mehmetsidian... Mare zdruncin va fi deci pentru creshtinatate. SADOVEANU F. J. 96. SHia crezut rostul sfirshit viatza incheiata shi traiul prea temeinic hotarit k sa mai sufere de zdruncin ori de plins. POPA V. 288. Daduse doua falimente dar nu asha de mari dupa cum se zicea: tot sai fi ramas... din atita zdruncin zece mii de lire turceshti. VLAHUTZA O. A. III 66. Tot asha mergind ei... cu mare greutate shi zdruncin au trecut peste nenumarate tzari shi mari. CREANGA P. 94. Varianta: zdrúncen (CREANGA A. 107) s. n.

ZDRÚNCIN s. n. 1. Zdruncinatura. ♦ Fig. Efort. 2. Fig. Tulburare zbucium zguduire. [Var.: zdrúncen s. n.] Postverbal al lui zdruncina.

ZDRÚNCIN ~uri n. 1) v. ZDRUNCINATURA. 2) fig. Efort (fizic sau intelectual) pentru realizarea unui lucru sau pentru atingerea unui scop; silintza; straduintza; sarguintza. /v. a zdruncina

1) zdrúncin n. pl. urĭ (d. a zdruncina). Actziunea de a zdruncina: ma doare capu de atita zdruncin in carutza asta. Fig. Deranjament zbucĭum turburare: e mare zdruncin sa te mutzĭ din casa. In Mold. shi struncin.

strancen sn vz zdruncin

stranciun sn vz zdruncin

struncin sn vz zdruncin

strunciur sn vz zdruncin

zdrancin sn vz zdruncin

zdroncin sn vz zdruncin

zdruncen sn vz zdruncin

sdruncin n. 1. saltat des: sdruncinul calului; 2. fig. turburare agitare: cu mare greutate shi sdruncin CR. [Abstras din sdruncinà].

zdrúncin (pop.) s. n.

zdrúncin s. n.

ZDRÚNCIN s. v. clatinare clatinat clatinatura hurducare hurducat hurducatura scuturare scuturat scuturatura zdruncinare zdruncinat zdruncinatura zgaltzaiala zgaltzaire zgaltzait zgaltzaitura zguduiala zguduire zguduit zguduitura.

zdruncin s. v. CLATINARE. CLATINAT. CLATINATURA. HURDUCARE. HURDUCAT. HURDUCATURA. SCUTURARE. SCUTURAT. SCUTURATURA. ZDRUNCINARE. ZDRUNCINAT. ZDRUNCINATURA. ZGILTZIIALA. ZGILTZIIRE. ZGILTZIIT. ZGILTZIITURA. ZGUDUIALA. ZGUDUIRE. ZGUDUIT. ZGUDUITURA.