zdruncin sn [At: CIHAC II 375 / V: ~ncen (Pl: zdruncenuri shi zdruncene) (irg) str~ (reg) zdran~ zdron~ (ivr) strancen stranciun strunciur / S shi: sdruncin / Pl: ~uri / E: drr zdruncina] 1 (Pop) Zguduitura (1). 2 (Pop; fig) Zdruncinare (2). 34 (Pex) Durere (1 5). 5 (Reg; if zdroncin) Batz subtzire la un capat cu o rotitza de lemn cu gaurele cu care se bate laptele prins sau smantana din putinei k sa se aleaga untul.