ZBUCIÚM zbuciumuri s. n. 1. Stare de nelinishte sufleteasca; framantare zbuciumare neastampar. 2. Mishcare grabita agitata shi zgomotoasa; agitatzie tumult invalmasheala. [Pl. shi: (rar) zbuciume] Din zbuciuma (derivat regresiv).

zbucium sn [At: EMINESCU O. I 225 / S shi: sb~ / Pl: ~uri shi (rar) ~e / E: pvb zbuciuma] 1 Stare de nelinishte sufleteasca Si: agitatzie (2) chin (3) framantare (11) ingrijorare lupta neastampar nelinishte (1) tulburare tulbureala (fig) zbatere (1) zbuciumare (1) (liv) impacientza (rar) tulbur zbataie (1) (inv) neodihna neodihnire nepace (ivr) tulburaciune (pop) zdruncin (3) (irg) marghiol (rar) zdruncinare (5) zguduitura (5) (reg) zdrob (6) zdroda (1). 2 Activitate intensa shi chinuitoare (realizata cu un anumit scop) Si: chin (1) cazna¹ (1) efort (1) fortzare (5) munca osteneala silintza stradanie straduintza (1) truda zbatere (2) zbuciumare (2) (rar) stradanuiala straduiala straduire zbataie (2) (pop) canoneala (inv) caznire¹ (1) nevoiala ostenintza (1) stradanuire (reg) moranceala (1) strapontz zoala (1) zdruncin (2) (reg) zdroaba (1). 3 Mishcare puternica shi zgomotoasa (a elementelor naturii) Si: clocot (6) framantare (8) freamat (1) involburare talazuire (1) tumult¹ (1) vuiet zbatere (3) zbuciumare (2). 4 Mishcare brusca violenta sau convulsiva (provocata de durere sau pentru a se elibera) Si: zbatere (4) zvarcolire (1) (rar) zbataie (2) (inv) zvarcolit¹ zbuciumatura (reg) vanzolire (ivr) zbatatura (1) zvarcoala (1) zvarcol (fam) zvarcoleala zvarcolitura (1) (reg) zdroaba (4). 5 Mishcare continua (de oameni grabitzi) produsa in jurul cuiva sau a ceva Si: agitatzie (1) animatzie (1) colcaiala (2) colcaire (2) foiala (1) foire (4) forfota (1) forfoteala framantare (9) freamat (2) furnicare (1) mishcare mishunare roiala roire viermuiala viermuire (rar) mishuiala mishuire mishunare mishuna mishuneala (reg) fojgaiala (3) fojgaire (3) fojgait (3) vanjoala (ivr) zbuciumeala (fam) fatzaiala fatzaire fatzait¹ vanzoleala vanzolire vanzolit.

zbucium s.n. 1 (Stare de) nelinishte sufleteasca; framintare ingrijorare tulburare. Ne ramine insa zbuciumul shi regretul (E. LOV.). ♦ Activitate deosebita intensa shi chinuitoare (pentru a face ceva); chin cazna efort. Pe fetzele tuturor... se putea citi zbuciumul zilei inca neincheiate (K. PETR.). 2 Mishcare (de oameni) continua grabita agitata shi zgomotoasa produsa in jurul cuiva sau a ceva; agitatzie tumult invalmasheala. Rar mi sa intimplat sa vad atita zbucium in jurul unui copil bolnav (GAL.). ♦ Mishcare puternica shi zgomotoasa a elementelor naturii; clocot freamat. Se auzea numai... zbuciumul ploii in geam (CE. PETR.). • pl. uri e. /de la zbuciuma prin derivare regresiva.

ZBÚCIUM (rar) zbuciume s. n. 1. Stare de nelinishte sufleteasca; framantare zbuciumare neastampar. 2. Mishcare grabita agitata shi zgomotoasa; agitatzie tumult invalmasheala. Din zbuciuma (derivat regresiv).

ZBÚCIUM zbuciumuri shi zbuciume s. n. 1. Stare de nelinishte sufleteasca; framintare zbuciumare. Ii voi marturisi zbuciumul shi insomniile mele! GALACTION O. I 107. Numai cel cea iubit poate sashi inchipuie zbuciumul Marioarei. La TDRG. 2. Faptul de a se zbate; mishcare grabita agitata shi zgomotoasa; tumult agitatzie zvircolire. Poate sa fi fost pe la cintatori cind urletele vijeliei incepura ashi scobori glasul shi zbuciumul codrilor a se mai potoli. HOGASH M. N. 178. Dunarea incepe sa vijiie mintoasa e un zbucium shi un clocot de valuri dintrun mal in altul. VLAHUTZA O. A. 407. Bag mina shi scot pupaza vlaguita deatita zbucium. CREANGA A. 55. Ce mai freamat ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot shi de arme shi de bucium. EMINESCU O. I 147.

ZBÚCIUM s. n. 1. Stare de nelinishte sufleteasca; framantare zbuciumare. 2. Mishcare grabita agitata shi zgomotoasa; agitatzie tumult invalmasheala. Postverbal al lui zbuciuma.

ZBÚCIUM ~uri n. 1) Stare de nelinishte sufleteasca; framantare; ingrijorare. 2) Agitatzie zgomotoasa; invalmasheala galagioasa; tumult. /v. a (se) zbuciuma

1) zbúcĭum n. pl. e (d. a se zbucĭuma. Cp. cu hirjoana). Actziunea de a te zbucĭuma: am reushit dupa mult zbucĭum.

sbucium n. 1. agitatziune: ce mai freamat ce mai sbucium! EM.; 2. fig. turburare sufleteasca: al inimii sbucium EM. [Tras din sbuciumà].

zbúcium s. n. pl. zbúciumuri

zbúcium s. n. pl. zbúciume

zbucium

ZBÚCIUM s. 1. v. agitatzie. 2. chin framantare zbatere zbuciumare (reg.) marghiol. (Un ~ sufletesc insuportabil.) 3. agitatzie framantare neastampar nelinishte (livr.) impacientza. (Un ~ inutil.)

ZBUCIUM s. 1. agitatzie clocot framintare freamat involburare talazuire tumult vuiet zbatere zbuciumare (rar) zbuciumeala. (~ apelor vijelioase.) 2. chin framintare zbatere zbuciumare (reg.) marghiol. (Un ~ sufletesc insuportabil.) 3. agitatzie framintare neastimpar nelinishte (livr.) impacientza. (Un ~ inutil.)

Zbucium ≠ astampar calm linishte