zdruncinătură sf [At: BIBLIA (1688), 81 1/55 / V: (înv) struncen~, str~ / S: sd~ / Pl: ~ri / E: zdruncina + -ătură] 1 Zguduitură (1). 2 (Înv; fig) Tulburare a odihnei, a echilibrului. 3 (Îvr) Cicatrice. 4 (Îvr) Rană¹. 5 (Reg) Boală la om sau la animale nedefinită mai îndeaproape.

zdruncinătură s.f. 1 Scuturătură, zguduire, hurducătură; zdruncin. Zdruncinătură a trenului îi aruncă în brațe pălăria (TEOD.). 2 Fig. Dezechilibru, tulburare a ordinii, a echilibrului. • pl. -i. /zdruncina + -ătură.

ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Zguduire, scuturătură, clătinare, hurducătură. Cu carnea obrazului zguduită de zdruncinăturile căruței, moș Gheorghe. zise într-un tîrziu: Bine i-ați făcut lui Eftimie. DUMITRIU, N. 224. 2. Fig. Tulburare, dezechilibru. Se vede cît de colo că-și revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții. DUMITRIU, B. F. 151. Peste două zile, cînd a venit șeful de post, s-au mai întimplat oarecare zdruncinături. POPA, V. 223.

ZDRUNCINĂTÚRĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Din zdruncina + suf. -(ă)tură.

ZDRUNCINĂTÚRĂ ~i f. 1) Zdruncinare puternică nerepetată; zguduitură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zguduitură. / a zdruncina + suf. ~ătură

zdruncinătúră f., pl. ĭ. Efectu zdruncinăriĭ: la fie-care zdruncinătură a căruțeĭ, Jidaniĭ strigaŭ „Oĭ, veĭ!” – În Mold. și str-.

struncenătură sf vz zdruncinătură

struncinătură sf vz zdruncinătură

sdruncinătură f. mișcare violentă a trăsurilor.

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

zdruncinătúră s. f., g.-d. art. zdruncinătúrii; pl. zdruncinătúri

ZDRUNCINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. dezechilibru.

ZDRUNCINĂTURĂ s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)