optziuni
  • info

12 definitzii pentru dezechilibru

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHILÍBRU s. n. Lipsa de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintala; lipsa de judecata clara. Din fr. déséquilibre.

DEZECHILÍBRU s. n. Lipsa de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintala; lipsa de judecata clara. Din fr. déséquilibre.

dezechilíbru sn [At: DN2 / Pl: ~re / E: fr déséquilibre] 13 Dezechilibrare (13).

DEZECHILÍBRU s. n. 1. Lipsa de echilibru. Haosul shi dezechilibrul care se manifestau [dupa primul razboi mondial] in economia natzionala erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 368 2/1. 2. Fig. Tulburare mintala; lipsa de judecata clara. Toate aceste caractere de nelinishte dezechilibru sufletesc nesigurantza vag spiritualizare a imaginilor simbolizare etc. ce alta sint decit semnele tipice ale romantismului? GHEREA ST. CR. III 372.

DEZECHILÍBRU s.n. 1. Lipsa de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintala; pierdere a judecatzii. [Pl. re. / < fr. déséquilibre].

DEZECHILÍBRU s. n. 1. lipsa de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintala; pierdere a judecatzii. (< fr. déséquilibre)

DEZECHILÍBRU ~e n. 1) Lipsa de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihica caracterizata prin lipsa de judecata clara; tulburare mintala. /<fr. déséquilibre

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!dezechilibru (desp. deze libru/deze) s. n. art. dezechilibrul; pl. dezechilibre

!dezechilíbru (deze libru/deze) s. n. art. dezechilíbrul

dezechilíbru s. n. (sil. bru; mf. dez) art. dezechilíbrul; pl. dezechilíbre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEZECHILÍBRU s. zdruncinatura (fig.) dezaxare (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

DEZECHILIBRU s. (fig.) dezaxare (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

Dezechilibru ≠ echilibru

Intrare: dezechilibru
dezechilibru substantiv neutru
  • silabatzie: de-ze-chi-li-bru, dez-e-chi-li-bru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezechilibru
  • dezechilibrul
  • dezechilibru‑
plural
  • dezechilibre
  • dezechilibrele
genitiv-dativ singular
  • dezechilibru
  • dezechilibrului
plural
  • dezechilibre
  • dezechilibrelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dezechilibru, dezechilibresubstantiv neutru

  • 1. Lipsa de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: echilibru
    • format_quote Haosul shi dezechilibrul care se manifestau [dupa primul razboi mondial] in economia natzionala erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 368 2/1. DLRLC
    • 1.1. figurat Tulburare mintala; lipsa de judecata clara. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toate aceste caractere de nelinishte dezechilibru sufletesc nesigurantza vag spiritualizare a imaginilor simbolizare etc. – ce alta sint decit semnele tipice ale romantismului? GHEREA ST. CR. III 372. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.