ECHILÍBRU echilibre s. n. 1. Stare de repaus a unui corp; stare statzionara a unui fenomen. ◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfashoara cu aceeashi intensitate. ◊ Expr. Ashi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea de a se prabushi. 2. Proprietate a unui sistem de fortze sau de alte actziuni care au k efect rezultant nul shi in consecintza nu modifica starea corpului ori a fenomenului asupra caruia se exercita. ♦ Fig. Stare de linishte de armonie de stabilitate launtrica. 3. Stare a unei balantze economice in care partzile comparate sau raportate sunt egale. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordantza intre elementele interdependente shi toate variabilele necesare a fi corelate ale activitatzii economice shi sociale. 4. Fig. Proportzie raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. Din fr. équilibre lat. aequilibrium.

echilibru sn [At: HELIADE D. J. 106/20 / V: (inv) ~briu ecuilibriu ecui~ ecvilibrie sf ecvilibriu ecvi~ / S shi: (inv) equi~ / Pl: ~e (rar) ~uri / E: fr équilibre lat aequilibrium] 1 Situatzie a unui corp a unui sistem etc. supus actziunii unor fortze egale shi opuse care se anuleaza reciproc fara ai modifica starea de repaus sau de mishcare. 2 (Is) ~ stabil Pozitzie a unui corp a unui sistem de puncte materiale care se restabileshte de la sine dupa ce a fost perturbata. 3 (Is) ~ instabil (sau nestabil labil) Pozitzie a unui corp a unui sistem de puncte materiale care se stabilizeaza intro forma modificata fatza de cea initziala. 4 (Is) ~ chimic Stare a unui sistem chimic in timpul unei reactzii reversibile. 5 (Is) ~ dinamic Echilibru (1) al unui sistem in care doua procese opuse se desfashoara cu aceeashi viteza mentzinand astfel nemodificata starea in care se afla sistemul. 6 (Fiz; d. fortze; ie) A fi in ~ A avea proprietatea sa actzioneze asupra unui corp a unui sistem etc. fara a modifica starea de repaus sau de mishcare a acestuia. 7 (Fiz; is) Teoria ~lui Teorie mecanicista shi metafizica ce extinde actziunea legii mecanice a echilibrului (1) asupra tuturor fenomenelor naturii shi societatzii. 8 Stabilitate a unui corp in pozitzie verticala. 9 Pozitzie verticala stabila. 10 (Ie) Ashi pierde ~ A fi pe punctul de a cadea de a se prabushi. 11 Proportzie justa intre doua lucruri fenomene situatzii etc. opuse. 12 Stare de stabilitate de armonie care rezulta din echilibru (11) Cf cumpana cumpanire. 13 (Is) ~ economic Stare de concordantza intre elementele interdependente shi toate variabilele activitatzii economice shi sociale. 14 (Is) ~ bugetar Stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. 15 (Fig) Stare psihica manifestata prin armonie intre inclinatzii shi tendintze care se manifesta printrun comportament normal. 16 (Fig) Stare de stabilitate launtrica Cf cumpatare moderatzie (1).

ECHILÍBRU echilibre s. n. 1. Situatzie a unui corp asupra caruia se exercita fortze care nui schimba starea de mishcare sau de repaus; stare statzionara a unui fenomen. ◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfashoara cu aceeashi intensitate. ◊ Expr. Ashi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea de a se prabushi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de fortze de a nu schimba starea de mishcare sau de repaus a unui corp rigid asupra caruia se exercita. ♦ Fig. Stare de linishte armonie de stabilitate launtrica. 3. Stare a unei balantze economice in care partzile comparate sau raportate sunt egale. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordantza intre elementele interdependente shi toate variabilele activitatzii economice shi sociale. 4. Fig. Proportzie justa raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. Din fr. équilibre lat. aequilibrium.

ECHILÍBRU echilibre s. n. 1. Situatzie a unui corp asupra caruia se exercita fortze care nui schimba starea de mishcare. Pastrarea echilibrului shi a pozitziei normale a corpului... depind de integritatea bulbului a cerebelului shi a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. Pe grilaj in echilibru se prelingea o pisica de culoarea fumului de tzigara. C. PETRESCU I. I 21. Cind vazui in cele din urma k echilibrul meu e aproape primejduit descalicai. HOGASH M. N. 93. ◊ Echilibru stabil = stare de echilibru a unui corp care se restabileshte dupa ce a fost perturbata putzin. Echilibru instabil (nestabil sau labil) = stare de echilibru a unui corp care nu se mai restabileshte dupa ce a fost perturbata. ◊ Expr. Ashi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea de a se prabushi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de fortze de a nu schimba starea de mishcare a unui corp rigid asupra careia se exercita. 3. Fig. Stare de linishte de armonie de stabilitate intre diferite situatzii stari psihice etc. Echilibru sufletesc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile sint egale cu cheltuielile.

ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus actziunii unor fortze sau efecte care se anuleaza reciproc fara sai schimbe starea de mishcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = conceptzie potrivit careia in mecanismul procesului dezvoltarii este esentziala starea de echilibru intre obiectul in dezvoltare shi mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situatzii a unei stari sufleteshti etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. re ruri. / cf. fr. équilibre it. equilibrio lat. aequilibrium < aequus egal libra balantza].

ECHILÍBRU s. n. 1. stare a unui corp supus actziunii unor fortze sau efecte care se anuleaza reciproc fara sai schimbe starea de mishcare sau de repaus. 2. (biol.) insushire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitzia faunei shi a florei ramane aproape constanta. 3. proportzie raport just intre lucruri opuse. ♦ ~ de fortze = situatzie in care mai multe puteri de tarie aproximativ egala se echilibreaza k influentza shi dominatzie in lume; ~ bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzatzie de ~ = senzatzie care reflecta pozitzia shi mishcarile corpului in spatziu. 5. (fig.) stare de linishte de armonie de stabilitate sufleteasca. (< fr. équilibre lat. aequilibrium)

ECHILÍBRU ~e n. 1) Stare a unui corp care este supus actziunii unor fortze fara ai schimba pozitzia. 2) Pozitzie verticala sau atitudine stabila a unui corp in spatziu. 3) Concordantza intre lucruri opuse sau diferite. 4) fig. Stare de linishte sufleteasca. [Sil. libru] /<fr. équilibre lat. aequilibrium

echilibru n. 1. starea unui corp supus unor fortze egale shi contrare; 2. pozitziune verticala: a pierde echilibrul; 3. fig. proportziune justa stare de puteri cari se tzin unele pe altele: echilibru european.

*echilíbru n. pl. e (fr. équilibre d. lat. aequilibrium [d. aequus egal shi librare a cumpani]. V. libra nivel). Cumpanire starea de repaus a unuĭ corp solicitat de fortze opuse care se distrug. A perde echilibru a perde pozitziunea verticala a cadea. Fig. Justa combinare a puterilor. Echilibru european sistema care tinde sa impedice k un stat sa devie prea puternic fatza de altu.

echilíbriu sn vz echilibru

ecuilíbriu sn vz echilibru

ecvilíbrie sf vz echilibru

ecvilíbriu sn vz echilibru

ecvilíbru sn vz echilibru

echilíbru (libru) s. n. art. echilíbrul; pl. echilíbre

echilíbru s. n. (sil. bru) art. echilíbrul; pl. echilíbre

echilibru bre.

ECHILÍBRU s. 1. stabilitate. (Se asigura ~l navei.) 2. cumpana cumpaneala cumpanire. (A se afla in pozitzie de ~.) 3. (rar) statica. (Tulburari de ~.) 4. v. armonie.

ECHILIBRU s. 1. stabilitate. (Se asigura ~ navei.) 2. cumpana cumpaneala cumpanire. (A se afla in pozitzie de ~.) 3. (rar) statica. (Tulburari de ~.) 4. armonie concordantza potrivire proportzie proportzionalitate simetrie (fig.) simfonie. (Un perfect ~ al elementelor unui ansamblu.)

Echilibru ≠ dezechilibru

punct de echilibru (sedim) punctul din lungul unui profil in care rata schimbarilor eustatice este egala cu rata subsidentziei. P.e. separa zonele de inaltzare shi de coborare ale nivelului de baza.