ECHILÍBRU s. n. 1. stare a unui corp supus actziunii unor fortze sau efecte care se anuleaza reciproc fara sai schimbe starea de mishcare sau de repaus. 2. (biol.) insushire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitzia faunei shi a florei ramane aproape constanta. 3. proportzie raport just intre lucruri opuse. ♦ ~ de fortze = situatzie in care mai multe puteri de tarie aproximativ egala se echilibreaza k influentza shi dominatzie in lume; ~ bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzatzie de ~ = senzatzie care reflecta pozitzia shi mishcarile corpului in spatziu. 5. (fig.) stare de linishte de armonie de stabilitate sufleteasca. (< fr. équilibre lat. aequilibrium)