ECHILÍBRU echilibre s. n. 1. Situatzie a unui corp asupra caruia se exercita fortze care nui schimba starea de mishcare. Pastrarea echilibrului shi a pozitziei normale a corpului... depind de integritatea bulbului a cerebelului shi a altor regiuni ale creierului. ANATOMIA 200. Pe grilaj in echilibru se prelingea o pisica de culoarea fumului de tzigara. C. PETRESCU I. I 21. Cind vazui in cele din urma k echilibrul meu e aproape primejduit descalicai. HOGASH M. N. 93. ◊ Echilibru stabil = stare de echilibru a unui corp care se restabileshte dupa ce a fost perturbata putzin. Echilibru instabil (nestabil sau labil) = stare de echilibru a unui corp care nu se mai restabileshte dupa ce a fost perturbata. ◊ Expr. Ashi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea de a se prabushi. 2. Proprietate a anumitor sisteme de fortze de a nu schimba starea de mishcare a unui corp rigid asupra careia se exercita. 3. Fig. Stare de linishte de armonie de stabilitate intre diferite situatzii stari psihice etc. Echilibru sufletesc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile sint egale cu cheltuielile.