ECHILÍBRU echilibre s. n. 1. Stare de repaus a unui corp; stare statzionara a unui fenomen. ◊ Echilibru dinamic = echilibru determinat de doua procese opuse care se desfashoara cu aceeashi intensitate. ◊ Expr. Ashi pierde echilibrul = a fi pe punctul de a cadea de a se prabushi. 2. Proprietate a unui sistem de fortze sau de alte actziuni care au k efect rezultant nul shi in consecintza nu modifica starea corpului ori a fenomenului asupra caruia se exercita. ♦ Fig. Stare de linishte de armonie de stabilitate launtrica. 3. Stare a unei balantze economice in care partzile comparate sau raportate sunt egale. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile acopera cheltuielile. Echilibru economic = stare de concordantza intre elementele interdependente shi toate variabilele necesare a fi corelate ale activitatzii economice shi sociale. 4. Fig. Proportzie raport just intre doua lucruri opuse; stare de armonie care rezulta din aceasta. Din fr. équilibre lat. aequilibrium.