STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. – Strădui + suf. -ință.

străduință sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~du-in~ / Pl: ~țe, (rar) ~ți / E: strădui + -ință] 1 Încordare voluntară, îndelungată a forțelor fizice, intelectuale etc. în vederea realizării unei acțiuni, a atingerii unui scop² etc. Si: caznă (1), chin (1), efort (1), forțare (2), muncă, osteneală, sforțare, trudă, zbatere, (rar) străduială, străduire (2), (pop) canoneală, (înv) căznire¹ (6), nevoință, sforță, strădare, strădănuială, strădănuință, strădănuire, (reg) morânceală, strapaț, foală. 2 Muncă susținută, insistentă într-un domeniu de activitate, la învățătură etc. Si: asiduitate, insistență, perseverență, râvnă, sforțare, sârguință, zel, (pop) osârdie. 3 (Pex) Spor la muncă Si: hărnicie (2), vrednicie, zel, (pop) sârg, (îvr) diligență² (1), silință, strădanie (4) Vz încercare, stăruință. corectată

STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. -ință.

STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, s. f. Strădanie. Se simțea obosit, greu, trebuia să-și ridice fiecare picior cu străduință ca să facă un pas. DUMITRIU, N. 151. Și-și sublinia străduințele cu cîte-un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. REBREANU, R. I 219. – Pl. și: străduinți (SADOVEANU, E. 61).

STRĂDUÍNȚĂ ~e f. Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; asiduitate. /a (se) strădui + suf. ~ință

străduință f. Opintire, sârguință.

străduĭálă și strădănuĭálă f., pl. ĭelĭ, și străduínță și strădănuínță f., pl. e (d. a se străd[ăn]ui). Rar. Strădanie.

străduínță s. f., g.-d. art. străduínței; pl. străduínțe

străduínță s. f., g.-d. art. străduínței; pl. străduínțe

STRĂDUÍNȚĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate ~ele lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverență. 4. v. hărnicie. 5. ardoare, râvnă, sârguință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)

STRĂDUINȚĂ s. 1. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (A demonstrat o mare ~ în munca sa.) 5. ardoare, rîvnă, sîrguință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.)