strigat sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) straget / Pl: ~e / E: striga + at] 1 Sunet sau cuvant emis cu intensitate Si: racnet tzipat urlet zbieratura zbieret (rar) strigatura (1) tzipatura (inv) chemare (1) strigat (1) (ivr; asr) strigare (1) (inv) racnitura Vz chiot. 2 Tanguire cu voce tare Si: suspin vaiet puternic. 3 (Inv; asr) Strigare (3). 4 (Ban; is) ~ul zorilor Bocet care se rosteshte dupa moartea unui flacau a unei fete sau neveste tinere. 5 Sunet caracteristic scos de pasari sau de animale Si: strigare (7). 6 (Lsg; csc) Zgomot mare larma de voci Si: vociferare. 7 Indemn pentru o actziune (spus cu glas puternic shi cu insistentza). 8 (Rar) Rugaminte. 9 Manifestare evidenta de nemultzumire de revolta exprimata in cuvinte rostite puternic. 10 Exclamatzie de protest. 11 Vorba aspra rastita care exprima o nemultzumire fatza de faptele sau atitudinea cuiva Si: (inv) strigare (15). 12 Chemare adresata cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat) Si: (ivr) strigare (21). 13 Anuntzare semnalizata cu voce tare (a unui eveniment a unui pericol etc.). 14 (Pop) Strigatura (2).

STRÍGAT strigate s. n. 1. Exclamatzie cu voce ridicata; tzipat racnet. Trecu numai in sumaiesh la usha de afara. Atuncea auzi mai deslushit strigatul lui Mitrea. Daduse la vite o dihanie. SADOVEANU B. 102. Urla cimpul shi de tropot shi de strigat de bataie. EMINESCU O. I 148. ◊ (Metaforic) Trenul alearga cu strigate uniforme la rotzi. SAHIA U.R.S.S. 10. ♦ Invocare. Aman e strigatul turcilor shi a tatarilor cind ei se afla fatza cu un pericol. ALECSANDRI P. P. 83. 2. Anuntzare semnalizare (cu voce puternica); comanda. In tropotul de copite in murmurul de valuri al oshtilor pornira indata strigatele capiteniilor care zarisera fulgerul otzelului. SADOVEANU O. VII 9. Nu se auzea decit... strigatul monoton a ostashilor de straja. NEGRUZZI S. I 160. 3. Sunet caracteristic scos de un animal sau de o pasare; zbieret urlet chelalait. Tresari numai cind auzi sus in aurul luminii un strigat de pajura. SADOVEANU B. 231. Departe se auzea strigatul unei pupeze. id. O. I 344. 4. Zgomot larma de voci; vociferare. Strigatul minios shi greu de ura rasuna multa vreme. DUMITRIU N. 31. Strigatele nu mai conteneau agitatzia era mai infrigurata. CAMIL PETRESCU N. 23. Acum te asurzeau strigatele shi zgomotul ce facea multzimea de oameni... mergind fiecare la lucrul sau. ISPIRESCU L. 103. ♦ Exclamatzie de protest. (Fig.) Tablourile lui sint un strigat puternic impotriva macelurilor intre oameni operele lui artistice ne turbura toata inima trezesc toata durerea pricinuita de razboi. GHEREA ST. CR. II 86. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). In ochii fiecaruia citeshti teama disperata la gindul k nu va regasi pe cine cauta. Se striga tare shi in fiecare strigat intzelegi o frica fara puteri de stapinire. Absentza glasului celui chemat inseamna moarte... SAHIA N. 51. 6. Strigatura. Cind fac hora sau joaca pe la claci au obiceiul dea insotzi tactul piciorului cu strigate in joc. Aceste strigate sint nishte mici poezioare. SHEZ. I 70. Strigatele in joc cind au cuprinsul sarcastic sint nishte minunate satire populare. ib. 70. Cine joaca shi nu striga Faceisar gura strimba; Cashai jocu rominesc Cu strigat ardelenesc Cind lauz manveselesc. JARNÍKBIRSEANU D. 359.

STRÍGAT ~e n. 1) Sunet puternic (scos de om sau de unele animale); tzipat; racnet. 2) Semnal emis cu voce tare. 3) rar v. STRIGATURA. /a striga + suf. ~at

strigat n. 1. glas scos cu tarie; 2. glasul obishnuit al animalelor: strigatul cucuvelii; 3. aclamatziune.

strigat n. pl. e (d. strig cu suf. at k in freamat). Glas tare (racnet saŭ tzipet): s’a auzit un strigat de ajutor. Glas de bucurie saŭ de aprobare aclamatziune: strigate de „ura”. Glasu obishnuit al animalelor: strigatu corbuluĭ al leuluĭ.

straget sn vz strigat

strígat s. n. pl. strígate

strígat s. n. pl. strígate

STRÍGAT s. v. chiuit chiuitura strigatura.

STRÍGAT s. 1. tzipat urlet zbieret (inv.) chemare vreava. (Inceteaza cu ~ele!) 2. racnet tzipat urlet zbieratura zbieret (rar) strigare strigatura tzipatura (inv. shi reg.) racnitura. (~ de durere; ce sunt ~ele astea?) 3. v. chiot. 4. v. exclamatzie.

STRIGAT s. 1. tzipat urlet zbieret (inv.) chemare vreava. (Inceteaza cu ~ele!) 2. racnet tzipat urlet zbieratura zbieret (rar) strigare strigatura tzipatura (inv. shi reg.) racnitura. (~ de durere; ce sint ~ astea?) 3. chiot chiu chiuit chiuitura haulire haulit haulitura tzipat (pop.) iuit (reg.) hihait hihot. (A tras un ~ la hora.) 4. exclamare exclamatzie (rar) strigare. (~ de aprobare de protest.)

strigat s. v. CHIUIT. CHIUITURA. STRIGATURA.

Strigat ≠ shoapta tacere

STRIGAT. Subst. Strigat strigare chemare tzipat urlet urlat zbierat zbieratura racnet racnire raget muget mugire buhaiala (rar); chiot chiuit chiu chiuitura strigatura; haulire haulit haulitura haire (rar) hait (reg.). Strigator. Adj. Strigator urlator; tzipator tzipat (rar) strident; mugitor mugind. Vb. A striga a tzipa a urla a zbiera a striga (a tzipa) cit te ia (te tzine) gura a striga (a tzipa) in gura mare a tzipa (a striga) k din (k in) gura de sharpe a stricni (rar) a ui (pop.) a racni a rage a mugi a buhai (reg.); a chiui a chioti a hauli a haui a aui a hai (reg.). V. glasuri de animale glasuri de pasari zgomot.

GLASURI DE PASARI. Subst. Strigat tzipat glas cintare cintat cintec cint viers (rar) tril ciripire ciripit ciripeala piruit piscuire (reg.) piscuit (reg.) piuit piuitura shuier shuieratura. Cotcodaceala cotcodacire cotcodacit. Cucurigat rotit. Macaire macait macaitura macanit ocait (rar). Gigiire gigiit gigiitura. Ciriiala ciriit. Clampaneala clampanire clampanit clampanitura. Cloncanire cloncanit. Croncanire croncanit croncanitura. Gingurire gingurit uguire uguit. Tocare tocat; tocanire tocanit. Adj. Cintator; ciripitor ciripiu (rar); piuitor; ciriitor; croncanitor. Vb. A striga a gurai (rar) a tzipa; a cinta a trilui (rar) a ciripi a pirui a piscui (reg.) a piui a shuiera. A cotcodaci a cotcorozi (reg.). A cucuriga (rar). A macai a macani a ocai (rar). A gigii. A leorbai. A cirii. A clampani. A cloncani. A croncani. A ginguri a ugui. A pupai. A toca; a tocani. V. pasarele pasari domestice pasari rapitoare.