9 definitzii pentru vociferare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
VOCIFERÁRE vociferari s. f. Actziunea de a vocifera shi rezultatul ei. V. vocifera.
vociferare sf [At: TEULESCU C. 104/7 / Pl: ~rari / E: vocifera] 1 Vorbire cu glas ridicat (shi enervat) Si: vociferatzie (1). 2 (Mpl) Larma de voci nemultzumite manioase Si: vociferatzie (2). 3 (Mpl) Manifestare verbala a nemultzumirii a maniei prin cuvinte rastite shi pe un ton ridicat Si: vociferatzie (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
vociferare s.f. Actziunea de a vocifera shi rezultatul ei. ♦ (mai ales la pl.) Zgomot larma de voci (nemultzumite minioase); manifestare verbala (amenintzatoare) de nemultzumire de minie; vociferatzie. Se intorcea facea bezele multzumea shi o croia din nou dea fuga cu o mie de vociferari in alaiul lui (ARGH.). • pl. ari. /v. vocifera.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de claudiad
- actziuni
VOCIFERÁRE vociferari s. f. Actziunea de a vocifera shi rezultatul ei. V. vocifera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de bogdanrsb
- actziuni
VOCIFERÁRE vociferari s. f. Actziunea de a vocifera shi rezultatul ei; racnet tzipat zbieret. Afara se aud vociferari injuraturi mishcare crescinda. SAHIA N. 42.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
VOCIFERÁRE s.f. Actziunea de a vocifera shi rezultatul ei; zbierat; harmalaie galagie. [< vocifera].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
vociferáre s. f. g.d. art. vociferắrii; pl. vociferắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
vociferáre s. f. g.d. art. vociferarii; pl. vociferari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
VOCIFERARE s. v. strigat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
vociferare, vociferarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a vocifera shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Afara se aud vociferari injuraturi mishcare crescinda. SAHIA N. 42. DLRLC
-
etimologie:
- vocifera DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.