vociferare s.f. Actziunea de a vocifera shi rezultatul ei. ♦ (mai ales la pl.) Zgomot larma de voci (nemultzumite minioase); manifestare verbala (amenintzatoare) de nemultzumire de minie; vociferatzie. Se intorcea facea bezele multzumea shi o croia din nou dea fuga cu o mie de vociferari in alaiul lui (ARGH.). • pl. ari. /v. vocifera.