hărmălaie sf [At: CONTEMPORANUL, II, 240 / V: harmal~, har~, ~ăială / Pl: ~lăi / E: fo] 1 Zgomot mare (produs de strigăte, de glasuri amestecate) Si: (reg) hărhălaie (1). 2 Dezordine însoțită de zgomot Si: (reg) hărhălaie (2).

HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (produs mai ales de strigăte, de glasuri amestecate); gălăgie, zarvă, tărăboi. Se ridică hărmălaie de glasuri și huiduieli. DUMITRIU, B. F. 61. Porni, deci, o hărmălaie; cum dracul să se ducă ei, cogeamite majuri, în linia întîia. CAMILAR, N. I 383. Și pornise o hărmălaie și o veselie nemaipomenită. SADOVEANU, O. I 69. – Variante: harmaláie (SADOVEANU, N. F. 149, VLAHUȚĂ, CL. 84), harmăláie (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. f.

HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var.: harmaláie s. f.] – Onomatopee.

HĂRMĂLÁIE f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; tărăboi. [G.-D. hărmălaiei] /Onomat.

hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.

HARMĂLÁIE s. f. v. hărmălaie.

harmalaie f. Mold. gălăgie: harmalaie de vorbe. [Origină necunoscută].

harmaláĭe, V. hărmălaĭe.

hărmăláie s. f., art. hărmăláia; g.-d. art. hărmăláiei

hărmăláie s. f., art. hărmăláia, pl. hărmălăi

hărmălaie

HĂRMĂLÁIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)