9 definiții pentru chiuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură (1), hăulire, hăulit. 2. Chiuitură (2), strigătură. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
chiuit2, ~ă a [At: DA ms / P: chi-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: chiui] 1 (Rar) Care este strigat în mod strident. 2 (D. hore, cântece etc.) Care este interpretat cu strigăte stridente.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiuit1 sn [At: CREANGĂ, P. 53 / P: chi-u~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: chiui] 1-8 Chiot (1-8). 9 Strigătură.[1] modificată
- În original, probabil accentuat incorect: pl. chiuitúri. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CHIUÍT, chiuituri, s. n. 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung. V. chiot. Cu tine, și numai cu tine m-oi întrece din chiuit. CREANGĂ, P. 53. 2. Chiuitură, strigătură. – Pronunțat: chi-u-it. – Pl. și: chiuite (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 107).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
chiuit n. strigăt (de veselie), răcnet prelungit: cu tine m’oiu întrece din chiuit CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
chiuít (chi-u-) s. n., pl. chiuíturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
chiuít s. n. (sil. chi-u-), pl. chiuíturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CHIUÍT s. 1. v. chiot. 2. v. strigătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CHIUIT s. 1. chiot, chiu, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, strigăt, țipăt, (pop.) iuit, (reg.) hihăit, hihot. (A tras un ~.) 2. chiuitură, strigătură, (pop.) strigare, strigăt, (prin Transilv. și Maram.) horă. (~ la joc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: chi-u-it
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
chiuit, chiuiturisubstantiv neutru
- 1. Strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu tine, și numai cu tine m-oi întrece din chiuit. CREANGĂ, P. 53. DLRLC
-
- sinonime: chiuitură strigătură
- comentariu Plural și: chiuite. DLRLC
etimologie:
- chiui DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.