strigare sf [At: PSALT. HUR. 121^v/15 / Pl: ~gari / E: striga] 1 (Inv; asr) Strigat (1). 2 (Pex) Galagie mare Si: vacarm. 3 (Inv; asr) Strigat (2). 4 (Ban; is) ~a zorilor Bocet care se canta la revarsatul zorilor in prima dimineatza dupa decesul unui flacau sau al unei fete. 5 (Fig) Sunet (puternic) emis de un instrument muzical. 6 (Fig) Cadentza (1). 7 Sunet caracteristic scos de pasari sau de animale Si: strigat (5). 8 (Inv; asr) Cerere (adresata cu voce puternica). 9 (Inv; asr) Solicitare de ajutor. 10 (Inv; asr) Strigat de disperare. 11 (Inv) Rugaciune (spusa cu glas ridicat). 12 (Ivr) Slavire (1). 13 (Irg) Cerere insistenta (adresata cuiva cu glas tare). 14 (Rar) Indemn. 15 (Inv) Protest (cu glas ridicat). 16 (Inv; ie) A face ~ A se plange (impotriva cuiva sau a ceva) Si: a protesta. 17 (Inv) Strigat (11). 18 (Ivr) Ocara. 19 (Ivr; pex) Vraja. 20 (Ie) Sa nu fie de ~ Sa nu fie de deochi. 21 (Inv; asr) Strigat (12). 22 (Inv; ie) ~ la arme Mobilizare pentru lupta. 23 Anuntzare inshtiintzare cu voce tare in public. 24 (Pop; spc) Anuntzare orala oficiala a casatoriei. 25 (Spc) Anuntzare publica a pretzului de vanzare sau (rar) de inchiriere prin licitatzie a unor bunuri shi a sumelor oferite de solicitantzi. 26 (Ivr) Enuntzare cu glas tare de catre preot a unui fragment al evangheliei in timpul oficierii slujbei religioase. 27 (Pex) Textul enuntzat. 28 (Pop) Strigatura (2).

STRIGÁRE strigari s. f. Actziunea de a striga shi rezultatul ei. I. (Sunetele sint mai ales interjectzii) Strigat. E vuiet e chiot shi strigare. SHi hora lor sentinde salbatica shi mare. COSHBUC P. I 162. Pamintul era acoperit de darimaturi shi de trupuri moarte... dar din acele cimpii ce fumegau de pirjol shi de macel se inaltzau strigari de biruintzi shi de slobozenie. RUSSO O. 43. Dupa dinsa deznadajduitzi se ia Cu ciomege cu topoare cu vatraie shi frigari Alerg o gonesc cu totzii dind chiote shi strigari. PANN P. V. II 63. ♦ Fig. Rasunet. Cinii... scoteau urlete jalnice k nishte strigari prelungi de corn. SADOVEANU O. I 388. ♦ (Rar) Cadentza. Dar organeles sfarmate shin strigari iregulare Vechiul cintec mai strabate cum in noptzi izvorul sare. EMINESCU O. I 157. II. (Astazi rar; sunetele sint articulate in cuvinte shi in fraze) 1. (Construit cu verbe k: «a inaltza» «a scoate» etc.) Exprimare in cuvinte a unui sentiment adinc copleshitor; strigat. Cind propria sa inima e ranita de durere k in «Despartzire» ori in satira a patra... [Eminescu] scoate strigari deo adinca insemnatate sufleteasca. GHEREA ST. CR. I 237. Maretze suvenire din vremi ceau incetat... Unde atitzi razboinici ai Greciei slavite Strigarea libertatzii intii au inaltzat. ALEXANDRESCU P. 140. ◊ Loc. adv. Cu strigari (inalte) = cu voce tare cu accente puternice; strigind. Intracest chip zice cu strigari inalte: Ma inchin stapina cu supus raport Cum am shi poruncan slujba sa ma port. PANN P. V. I 120. ♦ Zgomot larma de voci; vociferare (de aclamatzie sau de amenintzare). [Mihai] se intoarse intra in Bucureshti unde fu primit in strigari de bucurie shi de binecuvintare ale poporului pentru izbinzile sale. BALCESCU O. II 51. Ce strigare! Zgomot mare! NEGRUZZI S. II 103. Aceste necontenite glasuri shi strigari ale norodului shi ale multora lacrami de bucurie facea pe fieshcare sa sa cutremure. GOLESCU I. 41. 2. Tinguire cu voce tare vaiet. Convoi De fetzi Istetzi Dau zor... In zari Strigari Oftari Scad mor. MACEDONSKI O. I 173. Mii de glasuri stinse dal tiraniei fier In strigari dureroase sau inaltzat la cer. ALEXANDRESCU P. 149. [Tiranii] sa lupta sa apese Strigarea patimirii. VACARESCU P. 51. 3. Cerere reclamatzie facuta cu voce puternica; protest. Cu o strigare a fost destul k sa darime despotismul. GHICA A. 777. Ce cer? intreba Lapushneanu vazind pe armashul intrind. Capul vornicului Motzoc raspunse. ... Nai auzit bine firtate! Ba foarte bine zise Alexandruvoda asculta singur. Strigarile lor se aud de aici. NEGRUZZI S. I 154. 4. Imputare reprosh dojana. Asha k sa nu sufar strigari nemultzumire K sa nu trag asuprami vreo nenorocire Gindeshtete shimi spune un mijloc dendreptare. ALEXANDRESCU P. 85. 5. Inshtiintzare cu voce tare vestire anuntzare. Strigari la licitatzie. Strigari de casatorie. 6. Chemare (in ajutor la lupta etc.); (concretizat) proclamatzie. Tudor Vladimirescu... a imprashtiat pretutindeni o strigare in care era vorba despre feluritele shi prea shtiutele nedreptatzi indurate de tzara. GALACTION O. I 157.

strigare f. 1. actziunea de a striga; 2. publicatziune oficiala: cele trei strigari de casatorie.

strigáre f. pl. arĭ. Actziunea de a striga (de a anuntza saŭ de a publica) oficial: cele treĭ strigarĭ de casatorie la primarie.

strigáre s. f. g.d. art. strigắrii; pl. strigắri

strigáre s. f. g.d. art. strigarii; pl. strigari

STRIGÁRE s. v. apel balamuc chiuit chiuitura exclamare exclamatzie galagie harmalaie huiet larma racnet scandal strigat strigatura tambalau taraboi tevatura tumult tzipat urlet vacarm vuiet zarva zbieratura zbieret zgomot.

strigare s. v. APEL. BALAMUC. CHIUIT. CHIUITURA. EXCLAMARE. EXCLAMATZIE. GALAGIE. HARMALAIE. HUIET. LARMA. RACNET. SCANDAL. STRIGAT. STRIGATURA. TAMBALAU. TARABOI. TEVATURA. TUMULT. TZIPAT. URLET. VACARM. VUIET. ZARVA. ZBIERATURA. ZBIERET. ZGOMOT.

STRIGARI s. pl. vestiri (pl.) (reg.) veste (prin Transilv.) marturisiri (pl.). (~ de logodna de nunta.)

STRIGARI s. pl. vestiri (pl.) (reg.) veste (prin Transilv.) marturisiri (pl.). (~ de logodna de nunta.)

strigare strigari s. f. 1. licitatzie. 2. anuntzarea darurilor oferite de meseni la o nunta.