imputare sf [At: COD. VOR. 85/9 / V: (inv) im~ / Pl: ~tari / E: imputa] 1 (Inv; if im~) Socotire. 2 (Reg; pex; if im~) Regretare a cheltuielilor facute pentru pomenirea mortzilor Si: imputatzie (2). 3 Reprosh. 4 Blestem. 5 (Inv) Cearta. 6 (Jur) Invinovatzire. 7 (Fin) Stabilire a obligatziei de despagubire ce revine cuiva pentru o paguba adusa unei institutzii intreprinderi Si: imputatzie (7). 8 (Ccr) Suma care trebuie platita pentru o paguba adusa unei institutzii intreprinderi Si: imputatzie (8). 9 (Fin; Jur) Compensare a unei sume sau a unei pedepse cu alta suma sau cu alta pedeapsa Si: imputatzie (910). 10 (Fin; is) Justa ~ a cheltuielilor Utilizare a creditelor pentru destinatzia prevazuta in planul initzial.

IMPUTÁRE imputari s. f. 1. Actziunea de a imputa shi rezultatul ei; reprosh invinuire mustrare. Pricepuse tonul de imputare de enervare rastita shi minie. DUMITRIU B. F. 51. Simtzi limpede k flacara din ochii condamnatului i se prelinge in inima k o imputare dureroasa. REBREANU P. S. 24. Daca avea pe dinsa o haina sau tartan il trecea cu sila pe spate i da un pumn ushor de imputare shil gonea in casa. BASSARABESCU V. 9. 2. Invinuire adusa cuiva pentru o paguba cauzata institutziei unde activeaza shi care este obligat sa o acopere.

IMPUTÁRE s.f. Actziunea de a (se) imputa shi rezultatul ei; imputatzie. [< imputa].

IMPUTÁRE ~ari f. 1) v. A IMPUTA. 2) Dezaprobare verbala adresata cuiva in semn de nemultzumire (pentru fapte sau vorbe reprobabile); reprosh; banuiala; dojana; mustrare. [G.D. imputarii] /v. a imputa

imputare f. ceea ce se zice cuiva spre ai insufla parerederau sau rushine.

imputare sf vz imputare

imputatziúne f. (lat. imputátio ónis). Actziunea de a imputa. Reprosh fundat orĭ nu. Actziunea de a aplica exact o cheltuĭala in capitulu bugetuluĭ care ar trebui s’o suporte regular: falsele imputatziunĭ constitue viramente. SHi átzie shi áre.

imputáre s. f. g.d. art. imputắrii; pl. imputắri

imputáre s. f. g.d. art. imputarii; pl. imputari

IMPUTÁRE s. 1. v. reprosh. 2. admonestare cearta certare dojana dojenire morala mustrare observatzie reprosh (pop. shi fam.) beshteleala mushtruluiala ocara (inv. shi reg.) infruntare probozeala (reg.) probaza probozenie (prin Mold.) banat (Mold.) shmotru (inv.) dascalie imputaciune invatzatura preobrazitura probozire rapshte remonstrare zabrac (fam. fig.) sapuneala scuturatura. (~ care a primito la potolit.)

IMPUTARE s. 1. imputatzie invinuire reprosh vina (livr.) reprehensiune (prin Mold.) banat (inv.) pricina prihana. (Nu merita nici o ~.) 2. admonestare cearta certare dojana dojenire morala mustrare observatzie reprosh (pop. shi fam.) beshteleala mushtruluiala ocara (inv. shi reg.) infruntare probozeala (reg.) probaza probozenie (prin Mold.) banat (Mold.) shmotru (inv.) dascalie imputaciune invatzatura preobrazitura probozire rapshte remonstrare zabrac (fam. fig.) sapuneala scuturatura. (~ care a primito la potolit.)