IMPUTÁRE imputari s. f. 1. Actziunea de a imputa shi rezultatul ei; reprosh invinuire mustrare. Pricepuse tonul de imputare de enervare rastita shi minie. DUMITRIU B. F. 51. Simtzi limpede k flacara din ochii condamnatului i se prelinge in inima k o imputare dureroasa. REBREANU P. S. 24. Daca avea pe dinsa o haina sau tartan il trecea cu sila pe spate i da un pumn ushor de imputare shil gonea in casa. BASSARABESCU V. 9. 2. Invinuire adusa cuiva pentru o paguba cauzata institutziei unde activeaza shi care este obligat sa o acopere.