strigat sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) straget / Pl: ~e / E: striga + at] 1 Sunet sau cuvant emis cu intensitate Si: racnet tzipat urlet zbieratura zbieret (rar) strigatura (1) tzipatura (inv) chemare (1) strigat (1) (ivr; asr) strigare (1) (inv) racnitura Vz chiot. 2 Tanguire cu voce tare Si: suspin vaiet puternic. 3 (Inv; asr) Strigare (3). 4 (Ban; is) ~ul zorilor Bocet care se rosteshte dupa moartea unui flacau a unei fete sau neveste tinere. 5 Sunet caracteristic scos de pasari sau de animale Si: strigare (7). 6 (Lsg; csc) Zgomot mare larma de voci Si: vociferare. 7 Indemn pentru o actziune (spus cu glas puternic shi cu insistentza). 8 (Rar) Rugaminte. 9 Manifestare evidenta de nemultzumire de revolta exprimata in cuvinte rostite puternic. 10 Exclamatzie de protest. 11 Vorba aspra rastita care exprima o nemultzumire fatza de faptele sau atitudinea cuiva Si: (inv) strigare (15). 12 Chemare adresata cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat) Si: (ivr) strigare (21). 13 Anuntzare semnalizata cu voce tare (a unui eveniment a unui pericol etc.). 14 (Pop) Strigatura (2).