16 definitzii pentru spurcat (adj.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SPURCÁT2 A spurcatzi te adj. 1. Murdar; respingator scarbos scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos murdar shi nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelashi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni shi manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispretz; marshav ticalos. ♦ (Despre lucruri fapte etc.) Odios nesuferit; rau nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic pagan. ♦ (Substantivat m. art.) Dracul. V. spurca.

SPURCÁT2 A spurcatzi te adj. 1. Murdar; respingator scarbos scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos murdar shi nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelashi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni shi manifestarile lor; adesea substantivat) Vrednic de dispretz; marshav ticalos. ♦ (Despre lucruri fapte etc.) Odios nesuferit; rau nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic pagan. ♦ (Substantivat m. art.) Dracul. V. spurca.

spurcat2 ~a [At: COD. VOR.2 86v/6 / A shi: ~pur~ / Pl: ~atzi ~e / E: spurca] 1 a (Ivp) Murdar de excremente sau urina 2 a (Pex) Scarbos (3). 3 a (Pop; ie) A fi fiere ~a A fi om rau. 4 sf (Ie) A vorbi curate shi ~e A palavragi. 5 a (Buc; d. oameni sau d. corpul lor) Bubos (1). 6 a (In conceptziile religioase) Pangarit. 7 a (Ivp; d. vase de gatit d. surse de apa potabila d. alimente etc.) Care a devenit impur prin atingere cu ceva scarbos murdar ori considerat impur. 8 a (Ivp) Degradat prin amestec cu o substantza straina. 910 smf a (Inv) (Care este) carnal. 1112 smf a (Inv; pex) Desfranat (67). 13 a (D. oameni d. manifestarile lor) Care contravine perceptelor religioase sau morale. 14 a (Pgn) Plin de pacate. 15 a (Ivp; pex) Nelegiuit. 16 a (Ivp; pex) Odios. 17 a Care este interzis de biserica in timpul postului. 18 a (D. animale) A caror carne nu este permis (de biserica) sa se manance Si: (inv) necurat. 19 a (Pex; d. animale) Fioros (1). 20 sma (Reg; shis ~ul al mic) Lup. 21 sma (Trs; shis ~ul al mare) Urs. 2223 a av (D. limbaj cuvinte) Indecent. 24 a (Ie) A fi ~ la gura a avea o gura ~a A vorbi trivial. 25 sma (Reg) Diavol (1). 26 sfa (Buc) Diavolitza (1). 27 a (Ivp) Pagan. 28 a (Ie) A fi lifta ~a (sau de natzie ~a) A fi de alta religie decat cea ortodoxa. 29 a (Iae) A fi om rau.

SPURCÁT2 A spurcatzi te adj. 1. Murdar; respingator scirbos scirnav. Am trecut prin baltzi de smoala cu spurcate mari jivine. EFTIMIU I. 63. Muma zmeului... sufla vapaia din gura ei cea spurcata cale de trei ceasuri. ISPIRESCU L. 26. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial vulgar ordinar. ◊ Expr. (Despre oameni) Spurcat la gura = care spune vorbe triviale vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scirbos sau murdar shi nu mai poate fi mincat; (despre vase) in care (din acelashi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. 3. Fig. (Despre oameni shi actziunile lor) Vrednic de dispretz; netrebnic mirshav ticalos. Cu gura zicea el unele k acestea dar in capul lui clocea alte ginduri spurcate. ISPIRESCU L. 273. Dupa bucluc umbli peste bucluc ai dat mai jupine Scaraoschi. Sa te invetzi tu de alta data a mai bintui oamenii Sarsaila spurcat ce eshti! CREANGA O. A. 208. Oricit de bune ar fi legile devin cumplite in miini spurcate. BOLLIAC O. 259. ◊ (Substantivat) TZinel Iordache sa scot shi eu ceva sal legam. Stai spurcatule k tenvatzam noi. DUMITRIU N. 56. (K determinant pe linga un nume de care se leaga prin prep. «de») Un spurcat de zmeu mia furat fata. ISPIRESCU L. 192. ♦ (Despre lucruri) Odios nesuferit; rau nedrept. Mai aveam trei zile shi scapam de spurcatele astea de vraji; acum cine shtie cit voi mai avea sa port aceasta scirboasa piele de dobitoc. ISPIRESCU L. 55. 4. Fig. (Calificativ injurios folosit de fanatici pentru cei de alta religie; shi substantivat) Eretic pagin. Tatarii la adapost de gloantze tabarira pe ea... Topoarele lor cadeau k grindina. Spurcatzii o sa sparga usha cit e ea de groasa. GALACTION O. I 53. Sa nu mor creshtin ci spurcat k voi daca va mai intra cineva la mine fara sami datzi mai nainte de shtire. NEGRUZZI S. I 24. Cum neau simtzit spurcatzii de turci au inceput sa dea navala asupra noastra. GHICA S. 16. ♦ De eretic de pagin. Miratzi au boscorodit turcii pe limba lor spurcata. STANCU D. 11.

SPURCÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A SPURCA shi A SE SPURCA. 2) Care produce dezgust; dezgustator. 3) fig. (despre persoane) Care comite fapte nedemne; marshav; josnic; ticalos; nemernic; abject; infam. /v. a spurca

spurcat a.1. necurat: ganduri spurcate; 2. pop. pagan: lege spurcata om spurcat. ║ m. necuratul.

spurcát a adj. (lat spurcatus). Necurat murdar nevrednic de contactu guriĭ: pahar spurcat. Aur argint spurcat (vechĭ) amestecat cu alte metale. Fig. Pagin care maninca carne in post: om spurcat. Paginesc: lege spurcata. Nevrednic de contact: om spurcat. Subst. Cineĭ spurcatu cela? Epitet draculuĭ. Triv. Iron. A te trece spurcatu a nu maĭ putea sa tziĭ urina (care e un lucru spurcat). Adv. In mod spurcat. In est spúrcat (dar: a te trece spurcátu nu spúrcatu!).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SPURCÁT adj. 1. v. profanat. 2. v. oribil.

SPURCÁT adj. v. carnal corupt decazut depravat desfranat destrabalat dezmatzat fizic imoral impur infam josnic mishel mishelesc mizerabil marshav murdar necurat nedemn nelegiuit nemernic nerushinat netrebnic pervertit rushinos scelerat stricat ticalos trupesc vicios.

SPÚRCAT adj. v. deshantzat imoral impudic indecent necuviincios nerushinat obscen pornografic scabros scarbos trivial vulgar.

SPURCAT adj. 1. pingarit profanat (rar) prihanit (fig.) intinat minjit murdarit patat. (Lucruri sfinte ~.) 2. dezgustator infect respingator scirbos (pop.) scirnav. (~ treaba!)

spurcat adj. v. CARNAL. CORUPT. DECAZUT. DEPRAVAT. DESFRINAT. DESTRABALAT. DEZMATZAT. FIZIC. IMORAL. IMPUR. INFAM. JOSNIC. MISHEL. MISHELESC. MIZERABIL. MIRSHAV. MURDAR. NECURAT. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NERUSHINAT. NETREBNIC. PERVERTIT. RUSHINOS. SCELERAT. STRICAT. TICALOS. TRUPESC. VICIOS.

spurcat adj. v. DESHANTZAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUSHINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCIRBOS. TRIVIAL. VULGAR.

spurcat s. adj. v. ERETIC. SCHISMATIC.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

spurcát a spurcatzi te adj. 1. Murdar. 2. Impur. 3. Degradat. Din spurca (DEX MDA).

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spurcat la gura expr. care spune vorbe triviale / vulgare.

Intrare: spurcat (adj.)
spurcat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spurcat
  • spurcatul
  • spurcatu‑
  • spurcata
  • spurcata
plural
  • spurcatzi
  • spurcatzii
  • spurcate
  • spurcatele
genitiv-dativ singular
  • spurcat
  • spurcatului
  • spurcate
  • spurcatei
plural
  • spurcatzi
  • spurcatzilor
  • spurcate
  • spurcatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

spurcat, spurcataadjectiv

  • 1. Dezgustator, murdar, respingator, scarbos, scarnav. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Am trecut prin baltzi de smoala cu spurcate mari jivine. EFTIMIU I. 63. DLRLC
    • format_quote Muma zmeului... sufla vapaia din gura ei cea spurcata cale de trei ceasuri. ISPIRESCU L. 26. DLRLC
    • chat_bubble Spurcat la gura = care spune vorbe triviale vulgare. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos murdar shi nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelashi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. DEX '09 DLRLC
    • 2.1. Oprit interzis de biserica (in posturi). DEX '09
  • 3. figurat adesea substantivat (Despre oameni shi manifestarile lor) Vrednic de dispretz. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Cu gura zicea el unele k acestea dar in capul lui clocea alte ginduri spurcate. ISPIRESCU L. 273. DLRLC
    • format_quote Dupa bucluc umbli peste bucluc ai dat mai jupine Scaraoschi. Sa te invetzi tu de alta data a mai bintui oamenii Sarsaila spurcat ce eshti! CREANGA O. A. 208. DLRLC
    • format_quote Oricit de bune ar fi legile devin cumplite in miini spurcate. BOLLIAC O. 259. DLRLC
    • format_quote (shi) substantivat TZinel Iordache sa scot shi eu ceva sal legam. Stai spurcatule k tenvatzam noi. DUMITRIU N. 56. DLRLC
    • format_quote Un spurcat de zmeu mia furat fata. ISPIRESCU L. 192. DLRLC
    • 3.1. Despre lucruri fapte etc.: nedrept, nesuferit, odios, rau. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai aveam trei zile shi scapam de spurcatele astea de vraji; acum cine shtie cit voi mai avea sa port aceasta scirboasa piele de dobitoc. ISPIRESCU L. 55. DLRLC
  • 4. figurat adesea substantivat Eretic, pagan. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Tatarii la adapost de gloantze tabarira pe ea... Topoarele lor cadeau k grindina. – Spurcatzii o sa sparga usha cit e ea de groasa. GALACTION O. I 53. DLRLC
    • format_quote Sa nu mor creshtin ci spurcat k voi daca va mai intra cineva la mine fara sami datzi mai nainte de shtire. NEGRUZZI S. I 24. DLRLC
    • format_quote Cum neau simtzit spurcatzii de turci au inceput sa dea navala asupra noastra. GHICA S. 16. DLRLC
    • 4.1. De eretic de pagan. DLRLC
      • format_quote Miratzi au boscorodit turcii pe limba lor spurcata. STANCU D. 11. DLRLC
    • 4.2. (shi) substantivat masculin articulat Dracul. DEX '09
etimologie:
  • vezi spurca DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.