odios, ~oasă a [At: CALENDARIU (1794), 32/5 / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr odieux] 1 Care provoacă ură. 2 Care provoacă indignare. 3 Care provoacă dezgust Si: detestabil, respingător.

ODIÓS, -OáSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă ură, indignare, dezgust; demn de ură, dezgustător, respingător, detestabil. Vrea să recurgă la o manevră odioasă. BOGZA, A. Î. 544. Cele două tablouri odioase... își reluaseră locul. C. PETRESCU, C. V. 90. El sta liniștit la hotel, așteptind să meargă soldații pe jos la Giurgiu, ca el, cuconașul, să-i ajungă mai tîrziu cu trenul... I se păru odios un asemenea lucru. D. ZAMFIRESCU, R. 38. – Pronunțat: -di-os.

ODIÓS, -OÁSĂ adj. Îngrozitor, groaznic, dezgustător. [Pron. -di-os. / cf. fr. odieux, lat. odiosus].

ODIÓS, -OÁSĂ adj. care provoacă ură, indignare, dezgust; respingător; dezgustător. (< fr. odieux, lat. odiosus)

ODIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește o atitudine extrem de negativă, plină de indignare și repulsie; cu proprietatea de a provoca ură, indignare și dezgust. [Sil. -di-os] /<lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux

odios a. 1. scârbos: sgârcenia e un vițiu odios; 2. fig. foarte neplăcut. ║ n. ceeace e odios.

*odiós, -oásă adj. (lat. odiosus, d. ódium, ură, de unde s’a făcut pop. *inodiáre, fr. ennuyer, a plictisi). Care excită ura, indignațiunea: purtarea luĭ a fost odioasă. Adv. În mod odios. S. n., fără pl. Odiozitate.

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odiós adj. m. (sil. -di-os), pl. odióși; f. sg. odioásă, pl. odioáse

ODIÓS adj. v. dezgustător.

ODIOS adj. dezgustător, monstruos, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.)

odiós (-oásă), adj. – Demn de ură, detestabil. Lat. odiosus (sec. XIX).

Odiosu’ s. (iron.) v. Odi.