opțiuni
  • info

15 definiții pentru eretic (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.

ERÉTIC, -Ă, eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.

eretic, ~ă [At: CORESI, EV. 36 / V: (înv) eri~, iri~, here~, (îvr) retic[1] / A: (înv) ~tic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hérétique, lat haereticus, -a, -um, ngr αἱρετικος, vsl єрєтикъ] 1-2 smf, a (Persoană) care este adept(a) unei erezii. 3-4 smf, a (Persoană) care susține sau propovăduiește o erezie. 5 a (D. doctrine, scrieri religioase) Care aparține unei erezii Si: (înv) eretical (1). 6 a (D. doctrine, scrieri religioase) Referitor la o erezie Si: (înv) eretical (2). 7 a (D. doctrine, scrieri religioase) Specific unei erezii Si: (înv) eretical (3). 8 a (D. doctrine, scrieri religioase) De erezie Si: (înv) eretical (4). 9 sm (Înv) Nume dat de catolici ortodocșilor. 10 sm (Înv) Nume dat catolicilor de către ortodocși. 11 (Îvr; pex) Care nu ține seama de ordinea stabilită. 12 a (Îvr; pex) Care nu respectă legea. 13 sm Păgân. 14 smf Pex) Turc. 15-16 sm, a (Rar) (Persoană) care nesocotește sau se îndoiește de credința creștină. 17-18 sm, a (Îvp) (Om) nelegiuit Si: infam, ticălos. 19-20 sm, a (Persoană) care susține o opinie contrară ideilor unanim admise Si: disident, nonconformist. 21 a (Rar; d. stil) Care nu se conformează normelor. corectată

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

ERÉTIC, -Ă, eretici, -e, s. m. și f. Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. ◊ (Adjectival) Doctrină eretică.

ERÉTIC, -Ă adj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. și f. Adept, propovăduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique, it. eretico, gr. hairetikos].

ERÉTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care propovăduiește sau susține o erezie. /<fr. hérétique, lat. haeretikos

ERÉTIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al unei erezii. /<fr. hérétique, lat. haeretikos

eretic a. ce ține de erezie: propozițiune eretică. ║ m. cel ce profesează o erezie.

*erétic, -ă adj. (vgr. ῾airetikós). Eterodox, de erezie: gîndire eretică. Subst. Adept al uneĭ ereziĭ. Eretíc și iritíc s. (vsl. ĭeretikŭ, rus. eretík, după ngr. Cp. cu singlitíc). Pop. Erétic, nelegĭuit. V. proclet.

eritic, ~ă smf, a vz eretic

iritic, ~ă a vz eretic

iritíc, V. eretic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

erétic s. m., pl. erétici

erétic s. m., pl. erétici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat.

ERETIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgîn, (înv. și reg.) spurcat.

Intrare: eretic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eretic
  • ereticul
  • ereticu‑
plural
  • eretici
  • ereticii
genitiv-dativ singular
  • eretic
  • ereticului
plural
  • eretici
  • ereticilor
vocativ singular
  • ereticule
  • eretice
plural
  • ereticilor
eritic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iritic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eretic, ereticisubstantiv masculin
eretică, ereticesubstantiv feminin

  • 1. Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. adesea (și) adverbial Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. DN
      • format_quote Doctrină eretică. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.