optziuni
  • info

15 definitzii pentru eretic (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ERÉTIC A eretici ce s. m. shi f. (Adesea adjectival) Adept sustzinator propovaduitor al unei erezii. Din sl. eretikŭ.

ERÉTIC A eretici ce s. m. shi f. (Adesea adjectival) Adept sustzinator propovaduitor al unei erezii. Din sl. eretikŭ.

eretic ~a [At: CORESI EV. 36 / V: (inv) eri~ iri~ here~ (ivr) retic[1] / A: (inv) ~tic / Pl: ~ici ~ice / E: fr hérétique lat haereticus a um ngr αἱρετικος vsl єрєтикъ] 12 smf a (Persoana) care este adept(a) unei erezii. 34 smf a (Persoana) care sustzine sau propovaduieshte o erezie. 5 a (D. doctrine scrieri religioase) Care apartzine unei erezii Si: (inv) eretical (1). 6 a (D. doctrine scrieri religioase) Referitor la o erezie Si: (inv) eretical (2). 7 a (D. doctrine scrieri religioase) Specific unei erezii Si: (inv) eretical (3). 8 a (D. doctrine scrieri religioase) De erezie Si: (inv) eretical (4). 9 sm (Inv) Nume dat de catolici ortodocshilor. 10 sm (Inv) Nume dat catolicilor de catre ortodocshi. 11 (Ivr; pex) Care nu tzine seama de ordinea stabilita. 12 a (Ivr; pex) Care nu respecta legea. 13 sm Pagan. 14 smf Pex) Turc. 1516 sm a (Rar) (Persoana) care nesocoteshte sau se indoieshte de credintza creshtina. 1718 sm a (Ivp) (Om) nelegiuit Si: infam ticalos. 1920 sm a (Persoana) care sustzine o opinie contrara ideilor unanim admise Si: disident nonconformist. 21 a (Rar; d. stil) Care nu se conformeaza normelor. corectata

  1. In original lipseshte accentul — LauraGellner

ERÉTIC A eretici e s. m. shi f. Adept sustzinator propovaduitor al unei erezii. ◊ (Adjectival) Doctrina eretica.

ERÉTIC A adj. Referitor la o erezie cu caracter de erezie. // s.m. shi f. Adept propovaduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique it. eretico gr. hairetikos].

ERÉTIC1 ~k (~ci ~ce) Care propovaduieshte sau sustzine o erezie. /<fr. hérétique lat. haeretikos

ERÉTIC2 ~k (~ci ~ce) m. shi f. Adept al unei erezii. /<fr. hérétique lat. haeretikos

eretic a. ce tzine de erezie: propozitziune eretica. ║ m. cel ce profeseaza o erezie.

*erétic a adj. (vgr. ῾airetikós). Eterodox de erezie: gindire eretica. Subst. Adept al uneĭ ereziĭ. Eretíc shi iritíc s. (vsl. ĭeretikŭ rus. eretík dupa ngr. Cp. cu singlitíc). Pop. Erétic nelegĭuit. V. proclet.

eritic ~a smf a vz eretic

iritic ~a a vz eretic

iritíc V. eretic.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

erétic s. m. pl. erétici

erétic s. m. pl. erétici

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ERÉTIC s. adj. (BIS.) schismatic (pop.) necredincios pagan (inv. shi reg.) spurcat.

ERETIC s. adj. (BIS.) schismatic (pop.) necredincios pagin (inv. shi reg.) spurcat.

Intrare: eretic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eretic
  • ereticul
  • ereticu‑
plural
  • eretici
  • ereticii
genitiv-dativ singular
  • eretic
  • ereticului
plural
  • eretici
  • ereticilor
vocativ singular
  • ereticule
  • eretice
plural
  • ereticilor
eritic
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
iritic
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

eretic, ereticisubstantiv masculin
eretica, ereticesubstantiv feminin

  • 1. Adept sustzinator propovaduitor al unei erezii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. adesea (shi) adverbial Referitor la o erezie cu caracter de erezie. DN
      • format_quote Doctrina eretica. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.