SPURCÁT² A spurcatzi te adj. 1. Murdar; respingator scirbos scirnav. Am trecut prin baltzi de smoala cu spurcate mari jivine. EFTIMIU I. 63. Muma zmeului... sufla vapaia din gura ei cea spurcata cale de trei ceasuri. ISPIRESCU L. 26. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial vulgar ordinar. ◊ Expr. (Despre oameni) Spurcat la gura = care spune vorbe triviale vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scirbos sau murdar shi nu mai poate fi mincat; (despre vase) in care (din acelashi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. 3. Fig. (Despre oameni shi actziunile lor) Vrednic de dispretz; netrebnic mirshav ticalos. Cu gura zicea el unele k acestea dar in capul lui clocea alte ginduri spurcate. ISPIRESCU L. 273. Dupa bucluc umbli peste bucluc ai dat mai jupine Scaraoschi. Sa te invetzi tu de alta data a mai bintui oamenii Sarsaila spurcat ce eshti! CREANGA O. A. 208. Oricit de bune ar fi legile devin cumplite in miini spurcate. BOLLIAC O. 259. ◊ (Substantivat) TZinel Iordache sa scot shi eu ceva sal legam. Stai spurcatule k tenvatzam noi. DUMITRIU N. 56. (K determinant pe linga un nume de care se leaga prin prep. «de») Un spurcat de zmeu mia furat fata. ISPIRESCU L. 192. ♦ (Despre lucruri) Odios nesuferit; rau nedrept. Mai aveam trei zile shi scapam de spurcatele astea de vraji; acum cine shtie cit voi mai avea sa port aceasta scirboasa piele de dobitoc. ISPIRESCU L. 55. 4. Fig. (Calificativ injurios folosit de fanatici pentru cei de alta religie; shi substantivat) Eretic pagin. Tatarii la adapost de gloantze tabarira pe ea... Topoarele lor cadeau k grindina. Spurcatzii o sa sparga usha cit e ea de groasa. GALACTION O. I 53. Sa nu mor creshtin ci spurcat k voi daca va mai intra cineva la mine fara sami datzi mai nainte de shtire. NEGRUZZI S. I 24. Cum neau simtzit spurcatzii de turci au inceput sa dea navala asupra noastra. GHICA S. 16. ♦ De eretic de pagin. Miratzi au boscorodit turcii pe limba lor spurcata. STANCU D. 11.