popri [At: M. COSTIN O. 298 / V: propi pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Inv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Inv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Ivr) A retzine pe cineva prin insistentze. 4 vt (Inv; udp „pentru”) A obliga sa ramana pentru... 5 vt (Inv) A determina pe cineva sa ramana undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Irg) Ashi insushi bani sau bunuri. 8 vt (Irg; c. i. actziuni in desfashurare fenomene din natura) A face sa inceteze Si: a opri. 9 vt (Irg; c. i. actziuni in desfashurare fenomene din natura) A impiedica. 10 vt (Irg; c. i. vehicule sau fiintze in mishcare) A opri din mers. 11 vr (Inv; d. oameni; adesea insotzit de determinari locale) A se opri. 12 vt (Inv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Ivr) A delimita.

POPRÍ popresc vb. IV. Tranz. 1. A opri a retzine a impiedica a interzice. Intai am venit k sa taiem shi sa poprim laptocul morii tale. SADOVEANU N. P. 109. Eu zbor in stinga shin dreapta k voioasa ciocirlie Pe care no mai popreshte ferecata colivie. HASDEU R. V. 14. Intrarea in lagar a oamenilor particulari nu era poprita nici ziua nici noaptea daca ei cunoshteau cuvintul de ordin. FILIMON C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pina la 1 martie 1867 cind se popresc tzarinele. I. IONESCU M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Daca intra pe proprietatea cuiva shi strica fie ceo fi: vita tractor gisca se popreshte! GALAN B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate infatzisha cu ushurintza in vederea lumii k sa nul popreasca strajile. SADOVEANU N. P. 181. 4. (Mold. Bucov.) A propti a sprijini a rezema. Cutzui i se puse in fatza poprindul cu bratzele incordate k pe un mal. SADOVEANU B. 284.

A POPRÍ ~ésc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (peretzi maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A retzine prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti

poprì v. V. oprì: un riu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI a sprijini].

propi¹ v vz popri

propri v vz popri

propì v. a propti. [Slav. PROPRĬETI a sprijini].

poprésc v. tr. (vsl. poprĭeti a sprijini cu var. podŭprĭeti de unde shi formele vechĭ podpresc potpresc protpesc astazĭ proptesc propesc. V. opresc). Opresc (retzin interzic pastrez rezerv). Arestez. Sechestrez. In est shi propesc 1. opresc 2. sprijin.

propésc V. proptesc.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin pun proptele (unuĭ pom prea incarcat de poame unuĭ zid sh. a.). V. refl. Ma intzepenesc bine k sa nu cad. In est propesc 1. opresc 2. sprijin. In Trans. shi improptesc.

poprí (a ~) (pop.) (popri) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. poprésc imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 sa popreásca

poprí vb. (sil. pri) ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. poprésc imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 sg. shi pl. popreásca

POPRÍ vb. v. aresta detzine interzice impiedica inchide intemnitza opri prohibi propti retzine rezema sechestra sprijini sta sustzine.

popri vb. v. ARESTA. DETZINE. INTERZICE. IMPIEDICA. INCHIDE. INTEMNITZA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. RETZINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSTZINE.

poprí (poprésc poprít) vb. 1. A retzine a opri. 2. A interzice. 3. A confisca a sechestra. 4. (Mold.) A sprijini a propti a rezema. Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac II 229) cf. opri. Der. popreala (var. prop(r)eala) s. f. (oprire; detentzie arest; prohibitzie); popritoare (var. propritoare) s. f. (pana piedica; proptea reazem); poprishte (var. paprishte) s. f. (stadiu masura de distantza) din sl. poprište „drum” sec. XVII inv.

propí propésc vb. IV (inv. shi reg.) a propti.

popri popresc v. t. (pop.) a aresta a inchide