popri [At: M. COSTIN, O. 298 / V: propi, pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Înv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Înv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Îvr) A reține pe cineva prin insistențe. 4 vt (Înv; udp „pentru”) A obliga să rămână pentru... 5 vt (Înv) A determina pe cineva să rămână undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Îrg) A-și însuși bani sau bunuri. 8 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A face să înceteze Si: a opri. 9 vt (Îrg; c. i. acțiuni în desfășurare, fenomene din natură) A împiedica. 10 vt (Îrg; c. i. vehicule sau ființe în mișcare) A opri din mers. 11 vr (Înv; d. oameni; adesea însoțit de determinări locale) A se opri. 12 vt (Înv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Îvr) A delimita.

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Mold., Bucov.) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284.

A POPRÍ ~ésc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereți, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reține prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti

poprì v. V. oprì: un rîu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI, a sprijini].

propi¹ v vz popri

propri v vz popri

propì v. a propti. [Slav. PROPRĬETI, a sprijini].

poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.

propésc, V. proptesc.

proptésc v. tr. (V. popresc). Vest. Sprijin, pun proptele (unuĭ pom prea încărcat de poame, unuĭ zid ș. a.). V. refl. Mă înțepenesc bine ca să nu cad. – În est propesc, 1. opresc, 2. sprijin. În Trans. și împroptesc.

poprí (a ~) (pop.) (po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 să popreáscă

poprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 sg. și pl. popreáscă

POPRÍ vb. v. aresta, deține, interzice, împiedica, închide, întemnița, opri, prohibi, propti, reține, rezema, sechestra, sprijini, sta, susține.

popri vb. v. ARESTA. DEȚINE. INTERZICE. ÎMPIEDICA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. REȚINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSȚINE.

poprí (poprésc, poprít), vb. – 1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri. – Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv.

propí, propésc, vb. IV (înv. și reg.) a propti.

popri, popresc v. t. (pop.) a aresta, a închide