rezema [At: PSALT. HUR. 32710 / V: rasima razama razima ~zima (irg) rasma razma (inv) ra~ (reg) arazama arazama a~ arazma ~zma razuma / Pzi: reazem (pop) rezem / E: nct] 1 vt A asheza un lucru astfel incat sa se sprijine de ceva k sa nu cada. 2 vt A sprijini ceva cu o proptea Si: a propti a sustzine. 3 vt (Ie) A ~ peretzii (sau peretele) A sta degeaba. 4 vt A asheza. 56 vti (Irg) A infige. 7 vr (D.persoane) A se asheza astfel incat sa se sprijine de ceva sa nu cada sa mearga mai ushor sa se odihneasca etc. 8 vt (Fig; d. privire) A fixa (3). 910 vtr (Ivr) A (se) culca. 11 vr (Fig) A se bizui (2) 12 vi (Ivr) A tinde. 13 vi (Inv) A apasa (6). 14 vi (Ivr) Ashi avea originea Si: a se trage. 15 vr (Ivr; construit cu prepozitzia „de la”) A se indeparta. 1617 vit (Ie) A o ~ la... A merge spre... Si: a se indrepta. 18 vt (Iae) A ajunge la un anumit loc Si: a se opri. 19 vr (Ie) A se in contra cuiva A se apara de cineva sau de ceva.

REZEMÁ reázem vb. I. (SHi in forma razima) 1. Tranz. A pune un lucru astfel incit sa se sprijine pe un altul; a sprijini a propti. Cristina apuca scara sho razima iar la gura podului. SADOVEANU O. VIII 228. Mai trebuindui inca shi doua furci k sa razime frigarea au cautat nishte crengutze. DRAGHICI R. 69. ◊ Fig. In zadar teai fi silit satzi razimi ochiul pe lunecarea sclipitoare a undelor. HOGASH M. N. 218. ◊ (Complementul indica o parte a trupului) Rezema capul de perete. DELAVRANCEA H. T. 142. Ishi ridica fruntea rezemindushi palmele pe genunchi. CARAGIALE O. III 70. Cum ea pe coateshi razima Visind ale ei timple De dorul lui shi inima SHi sufletui se imple. EMINESCU O. I 167. ◊ Expr. (Familiar) A rezema peretzii (sau peretele) = a nu lua parte cu ceilaltzi la dans la joc etc.; ashi pierde vremea a sta degeaba. Dragile mele de fete Cum razima cel perete! JARNÍKBIRSEANU D. 448. ◊ Refl. Mama Anghelina se rezemase de soba cu mina la gura. SADOVEANU N. F. 16. Ishi alese un loc singuratic shi departat de orice pom shi de ziduri astfel k sa naiba de ce se rezema. ISPIRESCU L. 73. AbuHasan rezeminduse pe umarul robului sui treptele shi se asheza in tron. CARAGIALE O. III 70. 2. Refl. Fig. A se intemeia a se baza (pe cineva sau pe ceva). Rezemat pe cunoshtintzele geografice ale Pisicutzii urcam in pas de voie shi fara grija suishul. HOGASH M. N. 157. Toata nadejdea lui se razima pe intoarcerea tinerilor. CARAGIALE O. III 39. Prez. ind. shi: reázim (ODOBESCU S. III 55) rázim (EMINESCU O. I 38). Variante: (Mold.) rezamá rézam (NEGRUZZI S. I 146) razimá rázim vb. I.

A REZEMÁ reázam tranz. (obiecte) A asheza astfel incat sa se sprijine shi sa nu cada; a sprijini; a propti. ~ de copac. ◊ ~ peretzii (sau peretele) a) a sta fara treaba; b) a nu lua parte la dans. /Orig. nec.

A SE REZEMÁ ma reázam intranz. 1) (urmat de un substantiv nume de obiect concret cu prepozitzia de) A se folosi k de un reazem; a se sprijini; a se propti. 2) fig. (urmat de un substantiv cu prepozitzia de) A pune temei; a se intemeia; a se sprijini; a se baza; a se bizui. /Orig. nec.

rezemà v. a (se) sprijini: a rezema scara de zid. [V. reazim].

REZAMÁ vb. I v. rezema.

rézem a á v. tr. (lat. *remĕdio áre accentuat rémedio prin reducerea luĭ adio la o singura silaba apoĭ met. k shi’n *remedium reazem. V. reazem 1). Aplec putzin shi sprijin pin ceva stabil: el reazema o scara de zid pushca de parete. V. refl. Ma aplec putzin la o parte saŭ pe spate shi ma sprijin de ceva fix: santinela se rezemase de zid. In vest shi reazem shi reazam (conj. k legan) in est razam amĭ ama sa ame.

rezemá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. reázem 2 sg. rézemi 3 reázema; conj. prez. 3 sa rézeme; imper. 2 sg. reázema

rezemá vb. ind. prez. 1 sg. reázam 2 sg. rézemi 3 sg. shi pl. reázema; conj. prez. 3 sg. shi pl. rézeme; imper. 2 sg. reázema

rezema (ind. prez. 1 sg. reazem)

reazem (v. rezema)

rezem rezemi 2 reazema 3 rezeme 3 conj.

REZEMÁ vb. 1. v. sustzine. 2. a propti a pune a sprijini. (~ scara sa suim.)

REZEMÁ vb. v. baza bizui conta fundamenta increde intemeia sprijini.

REZEMA vb. 1. a (se) propti a (se) sprijini a (se) sustzine (reg.) a (se) popri a (se) prijini. (Se ~ de zid k sa nu cada.) 2. a propti a pune a sprijini. (~ scara sa suim.)

rezema vb. v BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. INCREDE. INTEMEIA. SPRIJINI.

rezemá (reázem rezemát) vb. 1. A se sprijini a fi sustzinut. 2. A (se) asigura a se propti a se fixa. 3. A se odihni a sta comod. 4. (Refl.) A se baza a se bizui. Var. razema razima rezama shi der. Gr. ῥιζόοµαι perf. ἐῥῥίζωµαι „a se baza a se propti a se intari” din ῥίζωµα „inradacinare” cf. gr. ἰscurίζοµαι „a sprijini”. Se poate presupune un intermediar lat. vulg. *rhizomare. Celelalte explicatzii par insuficiente: din sl. (Cihac II 310); din lat. rādῑk (Pushcariu Conv. lit. 1904 260; Philippide II 730; alb. rĕdzim „prapastie” provine mai curind k shi mr. din acelashi ngr. ῥίζωµα „poala de munte”); din lat. rĕmĕdium „intarire” rĕmĕdiāre „a intari” (Scriban Arhiva 1925 532; Giuglea Dacor. II 6435; REW 7194). Der. reazem s. n. (sprijin sustzinere; proptea toiag; baza); rezematoare s. f. (parapet grilaj pervaz); rezematura s. f. (inv. baza fundament).