optziuni
  • info

18 definitzii pentru aresta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ARESTÁ arestez vb. I. Tranz. A tzine pe cineva sub paza legala in vederea unui proces sau a cercetarilor judiciare; a inchide a detzine a arestui. Din arest.

aresta vt [At: NEGRUZZI S. III 462 / Pzi: ~tez / E: arest dfr arrêter] 1 A priva de libertate in temeiul unui mandat de arestare (2) Si: a inchide (inv) a intemnitza (pop) a popri (ivr) a arestalui (inv) a arestui. 2 (Fam; rar) Ashi insushi.

ARESTÁ arestez vb. I. Tranz. A tzine pe cineva sub paza legala in vederea unui proces sau a cercetarilor judiciare; a inchide a arestui. Din arest.

ARESTÁ arestez vb. I. Tranz. (Cu privire Ia persoane) A priva de libertate (in urma unei infractziuni sau a unei actziuni considerate astfel); a inchide in vederea unei judecatzi. Au intrat ieri dimineatza agentzii lor in ateliere shi au inceput a aresta: mai ales pe maishtrii shi lucratorii mai tineri. SADOVEANU N. F. 107. Pentru ce latzi arestat pe Catzavencu? Pentru k sai apucam scrisoarea. CARAGIALE O. I 128.

ARESTÁ arestez vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de libertate in urma comiterii unei infractziuni sau in vederea unor cercetari a unei judecatzi; a inchide. Din arest.

ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a inchide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + a].

ARESTÁ vb. tr. a supune pe cineva la arest a priva de libertate; a detzine. (< lat. arrestare dupa fr. arrêter)

A ARESTÁ ~éz tranz. (persoane) A retzine prin arest; a pune la arest. /Din arest

arestà v. a pune la arest a inchide.

ARESTUÍ vb. IV. v. aresta.

*arestéz v. tr. (d. arest; it. arrestare fr. arrêter). Pun la arest privez de libertate: politzia la arestat.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

arestá (a ~) vb. ind. prez. 3 aresteáza

arestá vb. ind. prez. 1 sg. arestéz 3 sg. shi pl. aresteáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ARESTÁ vb. (JUR.) 1. a detzine a inchide a intemnitza a retzine (inv. shi reg.) a robi (inv.) a arestalui a arestui a popri a temnitza a zavori. (Hotzul a fost ~ mai multa vreme.) 2. a captura a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (La ~ de acasa.)

ARESTA vb. (JUR.) 1. a detzine a inchide a intemnitza a retzine (inv. shi reg.) a robi (inv.) a arestalui a arestui a popri a temnitza a zavori. (Hotzul a fost ~ mai multa vreme.) 2. a captura a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (La ~ de acasa.)

A aresta ≠ a elibera

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ARESTA a achizitziona a aciolisi a agatza a atarna a baciui a baga (pe cineva) la intristare a chepegi a ciuguli a desherta a dubi a gabji a gardui a hamui a imprima a imbarca a impacheta a incaltza a infia a lacui a lega a lua in chirie a lua in jbiltz a nashi a pironi a polei a popri a prinde in jbiltz a prinde a priponi a pune capastru cuiva a pune (pe cineva) la popreala a rashcheta a razui a sacui a salta a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) a strica (cuiva) codolanul a tzurghiuni.

a aresta locotenentzi / sergentzi expr. (detz.) a fuma chishtoace

Intrare: aresta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aresta
  • arestare
  • arestat
  • arestatu‑
  • arestand
  • arestandu‑
 singular plural
  • aresteaza
  • arestatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • arestez
 (sa)
  • arestez
  • arestam
  • arestai
  • arestasem
a II-a (tu)
  • arestezi
 (sa)
  • arestezi
  • arestai
  • arestashi
  • arestaseshi
a III-a (el, ea)
  • aresteaza
 (sa)
  • aresteze
  • aresta
  • aresta
  • arestase
plural I (noi)
  • arestam
 (sa)
  • arestam
  • arestam
  • arestaram
  • arestaseram
  • arestasem
a II-a (voi)
  • arestatzi
 (sa)
  • arestatzi
  • arestatzi
  • arestaratzi
  • arestaseratzi
  • arestasetzi
a III-a (ei, ele)
  • aresteaza
 (sa)
  • aresteze
  • arestau
  • arestara
  • arestasera
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arestui
  • arestuire
  • arestuit
  • arestuitu‑
  • arestuind
  • arestuindu‑
 singular plural
  • arestuieshte
  • arestuitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • arestuiesc
 (sa)
  • arestuiesc
  • arestuiam
  • arestuii
  • arestuisem
a II-a (tu)
  • arestuieshti
 (sa)
  • arestuieshti
  • arestuiai
  • arestuishi
  • arestuiseshi
a III-a (el, ea)
  • arestuieshte
 (sa)
  • arestuiasca
  • arestuia
  • arestui
  • arestuise
plural I (noi)
  • arestuim
 (sa)
  • arestuim
  • arestuiam
  • arestuiram
  • arestuiseram
  • arestuisem
a II-a (voi)
  • arestuitzi
 (sa)
  • arestuitzi
  • arestuiatzi
  • arestuiratzi
  • arestuiseratzi
  • arestuisetzi
a III-a (ei, ele)
  • arestuiesc
 (sa)
  • arestuiasca
  • arestuiau
  • arestuira
  • arestuisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aresta, arestezverb

  • 1. A tzine pe cineva sub paza legala in vederea unui proces sau a cercetarilor judiciare. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: arestui detzine inchide antonime: elibera
    • format_quote Au intrat ieri dimineatza agentzii lor in ateliere shi au inceput a aresta: mai ales pe maishtrii shi lucratorii mai tineri. SADOVEANU N. F. 107. DLRLC
    • format_quote Pentru ce latzi arestat pe Catzavencu? – Pentru k sai apucam scrisoarea. CARAGIALE O. I 128. DLRLC
etimologie:
  • arest DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.