popri [At: M. COSTIN O. 298 / V: propi pro~ / Pzi: ~resc / E: slv попрѣти] 1 vt (Inv) A sechestra pe cineva. 2 vt (Inv; spc) A aresta pe cineva. 3 vt (Ivr) A retzine pe cineva prin insistentze. 4 vt (Inv; udp „pentru”) A obliga sa ramana pentru... 5 vt (Inv) A determina pe cineva sa ramana undeva. 6 vt (Jur; spc) A face o poprire (3). 7 vt (Irg) Ashi insushi bani sau bunuri. 8 vt (Irg; c. i. actziuni in desfashurare fenomene din natura) A face sa inceteze Si: a opri. 9 vt (Irg; c. i. actziuni in desfashurare fenomene din natura) A impiedica. 10 vt (Irg; c. i. vehicule sau fiintze in mishcare) A opri din mers. 11 vr (Inv; d. oameni; adesea insotzit de determinari locale) A se opri. 12 vt (Inv) A interzice. 13 vt (Reg) A propti. 14 vt (Reg) A imobiliza. 15 vt (Ivr) A delimita.