POPRÍ popresc vb. IV. Tranz. 1. A opri a retzine a impiedica a interzice. Intai am venit k sa taiem shi sa poprim laptocul morii tale. SADOVEANU N. P. 109. Eu zbor in stinga shin dreapta k voioasa ciocirlie Pe care no mai popreshte ferecata colivie. HASDEU R. V. 14. Intrarea in lagar a oamenilor particulari nu era poprita nici ziua nici noaptea daca ei cunoshteau cuvintul de ordin. FILIMON C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pina la 1 martie 1867 cind se popresc tzarinele. I. IONESCU M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Daca intra pe proprietatea cuiva shi strica fie ceo fi: vita tractor gisca se popreshte! GALAN B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate infatzisha cu ushurintza in vederea lumii k sa nul popreasca strajile. SADOVEANU N. P. 181. 4. (Mold. Bucov.) A propti a sprijini a rezema. Cutzui i se puse in fatza poprindul cu bratzele incordate k pe un mal. SADOVEANU B. 284.